Ev Lc 14,16-24
E un război în desfășurare. Un război pe care nu-l vedem și nu-l simțim de cele mai multe ori... și tocmai de aceea periculos. Părintele Rene Chenesseau, faimos exorcist francez, spunea că lupta pe care cel rău o duce împotriva noastră e similară cu cea din perioada razboiului din Vietnam, în care inamicul era ascuns, camuflat și lovea pe neașteptate. Sau mai spunea că e similară cu vârful unui aisberg: vedem la suprafață doar o bucată de gheață, însa problema e cu ceea ce nu se vede, deoarece se găsește sub nivelul apei.
Care e legătura cu evanghelia? Una foarte directă: fiindcă este vorba de trei categorii de persoane, ce sunt prea ocupate pentru a asculta chemarea lui Dumnezeu. Dând paginile Sfintei Scripturi înapoi, până la cartea Deuteronomului, în capitolul 20 găsim câteva categorii similare, ce nu trebuie recrutate în cazul unui război: cei care s-au căsătorit recent, cei care și-au luat o vie, cei care și-au construit o casă. Deci e într-adevăr un război în desfășurare! Evanghelia de astăzi ni-l anunță! Și cei chemați întâi, cei care ar trebui să fie în prima linie, sunt ocupați tocmai cu acele lucruri care îi exclud de la luptă. Au abandonat armele și au intrat în logica lumii. Sunt prinși în cercul lor strâmt…
Care este de fapt acest cerc? În primul rând terenul cumpărat este spațiul ce garantează existența, locul de unde omul recoltează roadele pământului. Dar cu ce să-l lucrezi? Iată că intervin cinci perechi de boi! Nimic altceva decât mijloacele prin care pământul poate fi lucrat și munca omului devine rentabilă. Dar unde se va consuma tot ceea ce pământul prin munca omului rodește? În familie! Ajungem astfel la ultima categorie, iar cercul pare să se închidă perfect! Dacă ne uităm mai atent însă, nu e un cerc perfect, ci un cerc vicios. Fiindcă e un cerc în care Dumnezeu nu mai are loc. Este un spațiu închis comuniunii cu Dumnezeu, de aceea fiecare dintre invitați se scuză: nu mai au timp pentru El. Toate ar fi într-adevăr frumoase dacă cercul s-ar închide în jurul banchetului lui Dumnezeu. La fel cum săptămâna noastră se închide cu duminica banchetului ceresc: asta dă sensul profund trudei noastre săptămânale.
Cel rău încearcă să ne îndepărteze de Dumnezeu, prin chiar darurile Sale. Isus ne avertizează. Și nu numai atât: din fericire pentru noi, duce războiul în locul nostru. Trebuie doar să mergem în spatele Lui, prin întortocheatele cărări ale junglei umane. Să călcăm pe urmele pașilor Săi pentru a fi feriți de capcane. Și vom fi în siguranță. Dacă în schimb, ne vom lăsa furați de peisaj, și îi vom spune lui Isus: “du-te înainte, fiindcă eu am găsit o cale mai ușoară, și un teren frumos…”, să nu ne mirăm ... e un război în desfășurare!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
