Miercuri, 22 ianuarie 2019, Sfântul Părinte și-a dat acordul cu privire la alegerea canonică făcută de Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, prin care Părintele Călin Ioan Bot și Părintele Cristian Dumitru Crişan au fost aleși Episcopi.
Părintele Călin Ioan Bot a fost ales Episcop Auxiliar al Eparhiei de Lugoj, atribuindu-i Scaunul episcopal titular de Abritto, iar Părintele Cristian Dumitru Crişan a fost ales Episcop Auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș, atribuindu-i Scaunul episcopal titular de Abula.
În cele ce urmează, publicăm un interviu cu Părintele Călin Ioan Bot, ales Episcop Auxiliar al Eparhiei de Lugoj.
Este o veste care mă onorează. Episcopatul este plinătatea preoției, pe care ne-o împărtășește Marele Preot Hristos Isus.
Nu am fost în deplină necunoștință față de o astfel de perspectivă. Au circulat anumite voci și acest fapt m-a alertat și m-a pregătit oarecum. În aer plutea un fel de: ”Dar dacă … ?!”
Consider că Domnul m-a pregătit progresiv pentru misiunile care mi-au fost încredințate în acești 25 de ani de preoție. Aceasta nu înseamnă că nu îmi văd limitele și că aș fi lipsit de preocupări.
Am primit vestea ca pe o misiune încredițată prin ierarhia Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, dar care vine de la Domnul. Ar fi foarte greu sau imposibil de îndeplinit misiunea preoțească fără a avea această conștiință, că Dumnezeu lucrează prin noi.
Am primit vestea și ca pe o ocazie de desăvârșire spirituală. Misiunea preoțească nu este exclusiv dăruire pentru alții ci și un drum de autocunoaștere, de purificare și de creștere spirituală personală. Prin ceea ce ne este dat să împlinim, ne împlinim. Sunt convins că această misiune mă va ”stoarce” și ”șlefui” la nivel personal; că am multe de înțeles, de învățat, de asumat, și la multe va trebui să renunț.
Pornind de la caracterul misiunii încredințate și anume acela de viitor episcop auxiliar. Eparhia de Lugoj are un vrednic și bun păstor în persoana Preasfinției Sale Alexandru Mesian. Preasfinția sa păstorește Eparhia cu râvnă și cu multă dragoste de 25 de ani. Voi merge pentru a-l sprijini în activitatea Preasfinției Sale, în proiectele pe care le are, în ceea ce va considera să-mi încredințeze ca misiuni și sarcini. Îl voi sprijini cu drag în ceea ce va fi necesar, alături de ceilalți colaboratori ai Preasfinției Sale.
Din ceea ce cunosc, voi îndeplini funcția de vicar general al eparhiei. Această funcție am îndeplinit-o și la Cluj timp de doi ani și jumătate, perioadă în care am înțeles câte ceva din ceea ce presupune, așadar, voi continua.
Consider un avantaj și un har să pot lucra și să pot învăța alături de un vrednic păstor, cum se devine păstor din perspectiva de episcop.
Am avut șansa să lucrez în apropierea și sub călăuzirea a doi episcopi în Eparhia de Cluj-Gherla, care m-au prețuit și de la care am învățat mult. De la IPS George Guțiu am învățat fidelitatea, dragostea față de Biserică și față de oameni, iar de la PS Florentin Crihălmeanu am avut de învățat foarte mult, în foarte multe privințe. Am fost inițiat de Preasfinția Sa în ritul și spiritualitatea răsăriteană, în organizarea eparhiei și în numeroase alte aspecte de care cred că nici nu sunt conștient.
Îmi imaginez să regăsesc alături de PS Alexandru ceva din spiritualitatea episcopilor care au păstorit Biserica în clandestinitate și au fost mult mai mult decât mine în contact cu mărturisitorii credinței Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Acest fapt îmi dă siguranță că Biserica noastră are continuitate, o continuitate care se știe înnoi și deschide timpurilor care le trăim.
Aș mai avea multe de spus, căci a vorbi mult este unul dintre defectele profesionale ale preoților. Dar mă opresc aici.
Încă nu resimt greul despărțirii, dar mi-l imaginez. Aici am muncit ca preot, cu pasiune, 25 de ani. S-au creat profunde legături de prietenie și de colaborare. Cred că e natural să resimt la un moment dat o detașare dureroasă, însă cred și sper că prieteniile pot continua și că – făcând parte din aceeași Biserică – va continua, într-un mod nou și diferit colaborarea cu mulți din conducerea Eparhiei de Cluj- Gherla, și nu mumai. Precizez că voi avea onoarea să fac parte din Sinodul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, unde voi continua colaborarea cu PS Florentin.
Am mai avut o experiență de detașare de Cluj. După șapte ani de misiune aici, am plecat pentru trei ani la studii la Roma. Apoi am revenit și mi-a fost încredințată aceeași misiune de Rector al Seminarului Teologic, pe care am mai îndeplinit-o 12 ani. Am învățat din acea experiență de detașare. Consider că harul Domnului mi-a venit în ajutor. Și din experiențele care ne fac puțin să suferim avem de învățat, ne educă.
Desigur că nu pot să-mi imaginez ceea ce se va întâmpla și ce sentimente voi avea, însă detașările de misiuni, locuri și oameni pe care le-am tărit de două ori în decursul vieții, îmi spun că acest lucru e normal, e natural să se întâmple; e în planul Domnului, este spre creșterea tuturor, și a celor de care ne despărițim și a celor cu care ne întâlnim, dar și spre creșterea personală.
Abia acum, cu ocazia știrii că urmează să plec de la Cluj, am putut resimți mai mult afecțiunea exprimată a multor enoriași. Am văzut și lacrimi la propriu, și din partea unor preoți și a unor enoriași. Prețuiesc această afecțiune și o așez bine la locul ei, în suflet și o voi păstra acolo ca pe o comoară care mă va susține și alimenta. Ceea ce am trăit frumos ca prietenie și comuniune cu mulți, nu dispare, se transformă, ne constituie și devine o bază pentru a continua cu alte persoane.
Desigur că am un mesaj pentru eparhia de Lugoj. Acolo este – din ceea ce mi s-a spus – una dintre cele mai frumoase catedrale ale Bisericii Române Unite cu Roma. Nu putem trăi fără a ne hrăni cu frumusețe. Biserica este o ”mireasă” frumoasă. Voi fi ”prietenul mirelui, voi fi cel care se va bucura de glasul acestuia” (cf. Ioan 3,29), de bucuria acestuia. Mă voi bucura de un context propice cultului ce i se cuvine lui Dumnezeu. Va fi emoționant. Aștept să-i cunosc pe preoți, familiile lor și pe enoriași, să întâlnesc chipuri și suflete de oameni, deocamdată mi le pot doar imagina.
Acolo voi găsi oameni, preoți și enoriași de culte diferite într-un context diferit și unic în Biserica Română Unită, Greco-Catolică. Doar acolo a fost posibilă o înțelegere deplin fățească și armonioasă între Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă, prin faptul că, Bisericii noastre i-au fost retrocedate numeroase biserici și case parohiale. Desigur că este meritul ierarhilor de atunci – de fericită amintire – dar poate și contextul a fost propice.
Aș sintetiza în două cuvinte ceea ce port în suflet pentru eparhia de Lugoj: colaborare și armonie.
Ne este de folos tuturor să nu avem prejudecăți. Pentru mine este mai simplu. Sunt unul singur și cunosc doar câțiva preoți din Eparhia de Lugoj. Pentru unii lugojeni poate fi mai dificil să renunțe la eventualele prejudecăți și la ceea ce au auzit despre mine. Eu merg cu inima deschisă. Reperul nostru al tururor este să ne străduim să trăim cât mai evanghelic, altfel vom suferi mai mult până ne vom converti.
Merg așadar cu toată deschiderea în a colabora cu preoții și confrații din eparhia de Lugoj. Aceasta presupune să ne prețuim, să ne ascultăm reciproc, constructiv, și să ne îndeplinim fiecare partea ce ne revine.
Râvnesc la armonie în relații și în colaborare. Acesta este cadrul propice și ideal pentru a zidi ceva bun și trainic împreună. Acesta este unul dintre idealurile care merită sacrificii și la care trebuie lucrat. Este un deziderat complex și o țintă.
Mulțumesc Preasfinției Sale Alexandru și colaboratorilor săi care s-au pregătit deja să mă primească. Voi merge curând într-o primă vizită.
Vă mulțumim!
