”Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi iubit mai întâi, noi nu am avea capacitatea de a iubi”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de vineri, 10 ianuarie 2020, în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului.
Pontiful a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (1In 4,19-5,4; Ps 71; Lc 4,14-22a) și a pus accentul pe pericopa din Prima Scrisoare a Sf. Ioan care scoate în prim plan iubirea lui Dumnezeu față de omenire. Apostolul, a remarcat papa la omilie, a înțeles ce este iubirea, a simțit-o și, intrând în inima lui Isus, a înțeles cum s-a manifestat iubirea lui Dumnezeu. El descrie astfel cum se iubește și cum am fost iubiți.
Două afirmații ale apostolului sunt clare, a evidențiat papa. Prima se referă la fundamentul iubirii: ”Noi îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit mai întâi”. Începutul iubirii, așadar, vine de la El. ”Eu încep să iubesc sau pot să încep a iubi”, a spus papa, ”pentru că știu că El m-a iubit mai întâi”. ”Dacă el nu ne-ar fi iubit, cu siguranță noi nu am putea să iubim. Apoi, papa a făcut un exemplu:
Papa Francisc: «Dacă un copil abia născut, de câteva zile, ar putea vorbi, cu siguranţă ar explica această realitate: "Mă simt iubit de părinţi". Şi, ceea ce fac părinţii cu copilul, este ceea ce Dumnezeu a făcut cu noi: a fost cel dintâi care ne-a iubit. Şi aceasta face să se nască şi să crească capacitatea noastră de a iubi. Aceasta este o definiţie clară a iubirii: noi putem să-l iubim pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu a fost cel dintâi care ne-a iubit.»
A doua afirmație ”clară” a apostolului, ”fără jumătăți de cuvinte”, este aceasta: ”Dacă unul spune că îl iubește pe Dumnezeu și îl urăște pe fratele său este mincinos”. Pontiful a remarcat că apostolul nu spune că acela ar fi ”prost crescut” sau ”unul care greșește”. Nu, el spune: ”mincinos”, iar noi avem de învățat din acest lucru:
Papa Francisc:«[…] Eu îl iubesc pe Dumnezeu, mă rog, intru în extaz şi atât … apoi mă debarasez de alţii, îi urăsc pe alţii sau nu-i iubesc sau, pur şi simplu, sunt indiferent faţă de alţii… Nu spune: "dacă ai greşit…", ci spune: "eşti mincinos". Şi în Biblie acest cuvânt este clar pentru că a fi mincinos este primul mod de a fi al diavolului: este Marele Mincinos, ne spune Noul Testament; este "părintele minciunii" (In 8,44). Aceasta este definiţia pe care Biblia o dă Satanei. Şi dacă tu spui că-l iubeşti pe Dumnezeu dar îţi urăşti fratele, eşti de cealaltă parte: eşti un mincinos. În această privinţă nu există concesii.»
Mulți pot găsi justificări pentru a nu iubi, unul ar putea să spună: ”Eu nu urăsc, părinte, dar este multă lume care îmi face rău sau pe care eu nu o pot accepta pentru că este prost crescută sau este brutală”. Dar papa a continuat subliniind concretețea iubirii indicată de apostolul Ioan atunci când scrie: ”Cine nu-l iubește pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu, pe care nu-l vede”. De aceea, a reluat papa, ”dacă tu nu ești capabil să iubești oamenii, de le cei mai apropiați la cei mai îndepărtați pe care îi vezi, nu poți să ne spui că îl iubești pe Dumnezeu și ești mincinos”.
Dar nu există numai sentimentul de dușmănie, poate să existe și voința de ”a nu se amesteca” în lucrurile celorlalți. Iubirea, însă, ”se exprimă făcând binele”.
Papa Francisc:«Dacă o persoană spune: "Eu, pentru a fi curat, foarte curat, beau doar apă distilată". [Dacă faci asta] vei muri, să ştii. Pentru că acest lucru nu este folositor vieţii. Adevărata iubire nu este apă distilată, ci este apă de fiecare zi: cu probleme, cu simţăminte, cu sentimente de iubire şi de ură… Aşa este. Adevărata iubire este concretă, nu de laborator. Astfel ne învaţă Apostolul, cu astfel de definiţii clare. Însă există o modalitate destul de ascunsă de a nu-l iubi pe Dumnezeu şi de a nu-l iubi e aproapele: este indiferenţa. Cel indiferent respinge iubirea autentică şi preferă apa distilată, nevoind să se amestece cu problemele altora. Însă, trebuie să faci acest lucru pentru a ajuta, pentru a te ruga.»
Papa a preluat încă o dată expresia Sfântului Albert Hurtado, care spunea: ”A nu face rău e bine, dar a nu face binele e rău”. Iubirea adevărată ”trebuie să ducă la a face binele (...), la a-ți murdări mâinile în faptele de iubire”. Nu e ușor, a recunoscut pontiful, dar mergând pe calea credinței avem posibilitatea de a învinge lumea, mentalitatea lumii ”care ne împiedică să iubim”. Aceasta este calea, iar pe această cale ”nu intră cei indiferenți, cei care se spală pe mâini în fața problemelor, cei care nu vor să se amestece în probleme ca să vină în ajutor, ca să facă binele; nu intră falșii mistici, cei cu inima distilată ca apa, care spun că îl iubesc pe Dumnezeu dar fac abstracție de iubirea de aproapele. Apoi, papa a încheiat: ”Domnul să ne învețe aceste adevăruri: certitudinea de a fi fost iubit mai întâi și curajul de a-i iubi pe frați”.
