Sala de presă a Sfântului Scaun a difuzat în data de 3 ianuarie 2020 Mesajul papei Francisc pentru cea de-a 28-a Zi mondială a bolnavului. Prin tradiție, această este marcată anual de Biserica catolică în 11 februarie, comemorarea liturgică a Fericitei Fecioare Maria de la Lourdes, dar în unele țări, unde condițiile vremii sunt deosebit de grele în perioada respectivă, s-a optat pentru alte zile semnificative, cum ar fi 13 mai, comemorarea liturgică a Fericitei Fecioare Maria de la Fatima. Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, Mesajul Sfântului Părinte.
«Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă» (Mt 11,28)
Dragi frați și surori,
1 .Cuvintele pe care le rostește Isus: ”Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28) arată drumul tainic al harului care se revelează celor simpli și care oferă odihnă celor osteniți și împovărați. Aceste cuvinte exprimă solidaritatea Fiului omului, Isus Cristos, în fața unei omeniri mâhnite și suferinde. Câte persoane suferă în trup și în spirit! El îi cheamă pe toți să meargă la El, ”Veniți la mine!”, și le promite ușurare și odihnă. ”Când spune acest lucru, El are înaintea ochilor persoanele pe care le întâlnește zi de zi pe drumurile Galileei: atâta lume simplă, săraci, bolnavi, păcătoși, marginalizați de povara legii și de sistemul social asupritor... Această lume a alergat mereu după El ca să-i asculte cuvântul, un cuvânt care dădea speranță” (Angelus, 6 iulie 2014).
În cea de-a 28-a Zi mondială a bolnavului, Isus adresează invitația sa celor bolnavi și asupriți, celor săraci care știu că depind în totalitate de Dumnezeu și care, răniți fiind de povara încercării, au nevoie de vindecare. Celui care simte angoasă din cauza propriei situații de fragilitate, durere și slăbiciune, Isus Cristos nu-i impune legi, dar îi oferă milostivirea sa, adică persoana sa refăcătoare. Isus se uită la omenirea rănită. El are ochi care văd, care își dau seama, pentru că privesc în adâncime, nu aleargă indiferenți, dar se opresc și primesc omul întreg, pe orice om în condiția sănătății lui, fără să elimine pe nimeni, invitând pe fiecare să intre în viața sa pentru a face experiența blândeții.
2. De ce nutrește Isus aceste simțăminte? Pentru că El însuși s-a făcut slab, simțind suferința omenească și primind la rândul său odihnă de la Tatăl. Într-adevăr, numai cel care simte aceasta în prima persoană va ști să fie o întărire pentru celălalt. Diverse sunt formele grave de suferință: boli nevindecabile și cronice, patologii psihice, cele care au nevoie de reabilitare sau de cure paliative, diferite dizabilități, bolile copilăriei și ale bătrâneții... În aceste circumstanțe se simte uneori o lipsă de omenie și rezultă, de aceea, necesar a personaliza abordarea bolnavului, adăugând la a cura și a îngriji, pentru o vindecare umană integrală. În boală, persoana simte că este compromisă nu doar propria integritate fizică, dar și dimensiunile relațională, intelectivă, afectivă, spirituală; de aceea, dincolo de terapii, ea așteaptă susținere, solicitudine, atenție... în cele din urmă, iubire. Mai mult, lângă orice bolnav se află o familie care suferă și cere, la rândul ei, întărire și apropiere.
3. Dragi frați și surori bolnavi, boala vă pune în mod particular printre cei care, fiind ”osteniți și împovărați”, atrag privirea și inima lui Isus. De acolo vine lumina pentru momentele voastre de întuneric, speranța pentru disconfortul vostru. El vă invită să mergeți la El: ”Veniți!”. În El, într-adevăr, neliniștile și întrebările care apar în voi în această ”noapte” a trupului și a sufletului vor găsi tăria pentru a fi înfruntate. Da, Cristos nu ne-a dat rețete, dar prin patima, moartea și învierea sa ne eliberează de asuprirea răului.
În această condiție de viață aveți cu siguranță nevoie de un loc în care să vă odihniți. Biserica vrea să fie tot mai mult și tot mai bine ”hanul” Bunului Samaritean, care este Cristos (cf. Lc 10,34), altfel spus, casa în care puteți găsi harul său, care se exprimă în familiaritate, primire și ușurare. În această casă puteți întâlni persoane care, vindecate de milostivirea lui Dumnezeu în fragilitatea lor, vor ști să vă ajute să duceți crucea făcând din propriile răni deschizături prin care să vedeți orizontul de dincolo de boală și să primiți lumina și aerul pentru viața voastră.
În această lucrare de refacere față de frații infirmi se situează slujirea operatorilor sanitari, a medicilor, infirmierilor, personalului sanitar și administrativ, a celui auxiliar, a voluntarilor care, cu competență, lucrează făcând simțită prezența lui Cristos care oferă consolare și ia asupra sa persoana bolnavă îngrijindu-i rănile. Dar și ei sunt bărbați și femei cu slăbiciunile lor și cu bolile lor. Pentru ei este valabil de o manieră particulară faptul că ”odată primite odihna și mângâierea lui Cristos, suntem chemați la rândul nostru să devenim odihnă și mângâiere pentru frați, cu o atitudine blândă și smerită, după pilda Învățătorului” (Angelus, 6 iulie 2014).
4. Dragi operatori sanitari, orice intervenție diagnostică, preventivă, terapeutică, de analiză, cură și reabilitare, este îndreptată spre persoana bolnavă, unde substantivul ”persoană” vine întotdeauna înainte de adjectivul ”bolnavă”. Printre altele, acțiunea voastră să fie îndreptată în mod constant spre demnitatea și viața persoanei, fără nicio cedare în fața acțiunilor de natură eutanasică, de sinucidere asistată sau de suprimare a vieții, nici chiar atunci când starea bolii este ireversibilă.
În experimentarea limitelor și a posibilului faliment chiar și al științei medicale în fața cazurilor clinice din ce în ce mai problematice și a unor diagnostice nefaste, sunteți chemați să vă deschideți la dimensiunea transcendentă, care poate să vă ofere sensul deplin al profesiei voastre. Amintim că viața este sacră și îi aparține lui Dumnezeu, fiind inviolabilă și indisponibilă (cf. instr. Donum vitae, 5; enc. Evangelium vitae, 29-53). Viața trebuie primită, tutelată, respectată și slujită de la nașterea până la moartea ei: cer concomitent acest lucru fie rațiunea, fie credința în Dumnezeu, autorul vieții. În anumite cazuri, obiecția de conștiință este pentru voi alegerea necesară pentru a rămâne coerenți acestui DA spus vieții și persoanei. În orice caz, profesionalitatea voastră, însuflețită de caritatea creștină, va fi cea mai bună slujire adusă adevăratului drept al omului, dreptul la viață. Când nu puteți vindeca, puteți întotdeauna trata cu gesturi și proceduri care să dea odihnă și ușurare celui bolnav.
Din nefericire, în anumite contexte de război și de conflict violent sunt luați în vizor personalul sanitar și structurile care se ocupă de primirea și asistența bolnavilor. În unele zone, chiar puterea politică pretinde să manipuleze asistența medicală în favoarea sa, limitând justa autonomie a profesiei sanitare. În realitate, atacarea celor care sunt dedicați slujirii mădularelor suferinde ale trupului social nu este de folos nimănui.
5. În cea de-a XXVIII-a Zi mondială a bolnavului, mă gândesc la numeroșii frați și surori care, în lumea întreagă, nu au posibilitatea accesului la îngrijiri medicale pentru că trăiesc în sărăcie. Mă adresez, de aceea, instituțiilor sanitare și guvernelor tuturor țărilor pentru ca, luând în considerare aspectul economic, să nu neglijeze dreptatea socială. Îmi exprim urarea ca, prin conjugarea principiilor solidarității și subsidiarității, să se coopereze pentru ca toți să aibă acces la îngrijiri medicale adecvate pentru salvgardarea și recuperarea sănătății. Mulțumesc din inimă voluntarilor care se pun în slujirea bolnavilor, mergând în nu puține cazuri la suplinirea carențelor structurale și oglindind, prin gesturi de blândețe și de apropiere, chipul lui Cristos, Bunul Samaritean.
Fecioarei Maria, Tămăduitoarea bolnavilor, îi încredințez toate persoanele care poartă povara bolii, împreună cu rudele lor, precum și pe toți operatorii sanitari. Tuturor le asigur cu afecțiune apropierea mea în rugăciune și le trimit din inimă Binecuvântarea Apostolică.
Din Vatican, 3 ianuarie 2020,
Comemorarea Preasfântului Nume al lui Isus
+Francisc
