În după-amiaza de duminică, 1 decembrie 2019, papa Francisc a făcut o vizită pastorală la Greccio, în centrul Italiei, unde a semnat o semnificativă scrisoare apostolică privind semnificația și valoarea Ieslei Mântuitorului. Sanctuarul franciscan din Greccio este locul în care Sfântul Francisc din Assisi a făcut pentru prima dată reprezentarea scenică a Nașterii lui Isus.
Program neobișnuit de încărcat duminică, 1 decembrie a.c., pentru papa Francisc, care după Sf. Liturghie în bazilica vaticană, la ora 10.00, pentru comunitatea congoleză și rugăciunea ”Îngerul Domnului”, la ora 12.00, alături de romanii și pelerinii din Piața Sfântul Petru, la ora 15.00 a mers la Greccio, în centrul Italiei, unde a semnat o semnificativă scrisoare apostolică privind Ieslea Mântuitorului.
Sfântul Părinte a plecat cu elicopterul în jurul orei 15.15 din Cetatea Vaticanului și, treizeci de minute mai târziu, a ajuns la sanctuarul franciscan din Greccio, în provincia italiană Rieti, fiind întâmpinat de episcopul de Rieti, mons. Domenico Pompili, și de rectorul sanctuarului, pr. Francesco Rossi (O.F.M.).
La ora 16.00, papa a mers în grota sanctuarului, acolo unde Sfântul Francisc din Assisi a realizat în 1223 prima reprezentare scenică a Nașterii Domnului. După un moment de reflecție și rugăciune personală, papa a semnat pe altar Scrisoarea apostolică ”Admirabile signum” (semnul admirabil) privind semnificația și valoarea Ieslei Nașterii Domnului.
Înainte de a ieși din capela grotei, pontiful s-a întreținut câteva minute cu Surorile și Frații franciscani, spunându-le că ”mesajul cel mai mare al lui Francisc este mărturia, după cum spune acea frază: «Predicați Evanghelia, iar dacă va fi necesar, chiar și prin cuvinte». Nu este vorba de a face prozelitism sau de a convinge”, a reluat papa, ”ci de mărturie pentru Domnul. El ne-a făcut din pământ, după cum spune cartea Genezei. El ne-a făcut pământ, suntem pământ, dar El s-a îndrăgostit de pământul nostru. Este mărturia de iubire a lui Isus. Sărăcia sa, înjosirea sa... Vă mulțumesc”, a spus Sfântul Părinte, care a îndemnat Frații și Surorile să se roage ”Tatăl Nostru”, după care a invocat asupra lor binecuvântarea sa apostolică.
Succesiv, papa a mers în sanctuarul franciscan unde a prezidat Liturgia cuvântului și la finalul celebrării a înmânat mai multor credincioși Scrisoarea sa apostolică ”Admirabile signum”. După lecturile biblice, papa a prezentat o reflecție pe care o oferim aici în traducerea noastră de lucru.
Reflecția Sfântului Părinte în capela sanctuarului din Greccio:
«Câte gânduri dau năvală în acest loc sfânt! Și totuși, în fața stâncii acestor munți, atât de îndrăgiți de Sfântul Francisc, ceea ce suntem chemați să facem este, mai întâi de toate, să redescoperim simplitatea.
Ieslea, pe care Sfântul Francisc a făcut-o pentru prima dată chiar în acest loc strâmt, după peștera îngustă a Betleemului, vorbește de la sine. Aici nu-i nevoie de multe vorbe, pentru că scena pusă sub ochii noștri exprimă înțelepciunea de care avem nevoie ca să prindem esențialul.
În fața Ieslei descoperim cât este de important pentru viața noastră, deseori atât de zbuciumată, să găsim momente de tăcere și de rugăciune. Tăcere, ca să contemplăm frumusețea feței lui Isus copil, Fiul lui Dumnezeu născut în sărăcia unui staul. Rugăciune, ca să rostim un ”mulțumesc” plin de stupoare înaintea acestui imens dar de iubire care ne este oferit.
În semnul simplu și admirabil al Ieslei, pe care devoțiunea populară l-a primit și l-a transmis din neam în neam, se arată marele mister al credinței noastre: Dumnezeu ne iubește atât de mult încât s-a făcut părtaș la umanitatea și viața noastră. El nu ne lasă niciodată singuri; ne însoțește cu prezența sa ascunsă, dar nu invizibilă. În orice situație, în bucurie și în durere, El este Emanuel, Dumnezeu cu noi.
Asemenea păstorilor din Betleem, să primim îndemnul de a merge la grotă ca să vedem și să recunoaștem semnul dat nouă de Dumnezeu. Atunci inima noastră se va umple de bucurie, pe care o vom putea duce acolo unde este tristețe; va fi copleșită de speranță, pe care să o împărțim cu cel care a pierdut-o.
Să ne identificăm cu Maria, care l-a depus pe Fiul ei în iesle pentru că nu era loc într-o casă. Împreună cu ea și cu Sfântul Iosif, mirele ei, să ținem privirea îndreptată spre Pruncul Isus. Zâmbetul său, înmugurit în noapte, să risipească indiferența și să deschidă inimile la bucuria celui care se simte iubit de Tatăl care este în ceruri.»
***
Vizita efectuată astăzi la Greccio nu este prima de acest fel pentru papa Francisc, care în 4 ianuarie 2016 a mers în formă privată la celebrul sanctuar, lăsând scris în cartea vizitatorilor: ”Îi mulțumesc Domnului pentru acest har și îi cer să binecuvânteze Biserica, pe episcopul de Rieti, pe Frați, pe credincioși, și să ne ajute pe toți să descoperim steaua și să căutăm Copilul”.
Spre sanctuarul din Greccio s-a îndreptat și gândul papei Benedict al XVI-lea în noaptea de Crăciun a anului 2011. La omilia celebrării, pontiful a amintit că în 1223 Sfântul Francisc din Assisi a sărbătorit Nașterea lui Isus la Greccio ”cu un bou, un măgar și o iesle îndesată cu fân”, pentru a face astfel ”vizibilă o nouă dimensiune a misterului Nașterii”, pe care Sărăcuțul din Assisi o numea ”sărbătoarea sărbătorilor”. În 23 decembrie 2009, la audiența generală de miercuri, Benedict al XVI-lea a evidențiat contribuția lui Tommaso da Celano la răspândirea celei mai frumoase tradiții de Crăciun: ieslea Nașterii Domnului.
Trebuie amintită în acest context și data de 2 ianuarie 1983, când a mers ca pelerin la Greccio Sfântul Ioan Paul al II-lea. Pontiful polonez spunea că Greccio este ”locus inventionis”, ”aproape al doilea Betleem”, de unde se îndreaptă spre omul de astăzi un mesaj de mântuire și de pace: ”Cuvântul făcut trup, Pruncul dumnezeiesc vrea să atingă și să convertească și inimile acestei generații”.
