Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Utrenia Duminicii a II-a după Paști

 
Utrenia Duminicii a II-a după Paști
  • 08 Mai 2016
  • 4993

DUMINICA A DOUA A PAŞTILOR

ÎN CARE SĂRBĂTORIM

ARĂTAREA DOMNULUI ÎNVIAT

APOSTOLILOR DIMPREUNĂ CU TOMA.

8 mai 2016

(Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan; Cuviosul Arsenie cel mare (+445); Fericitul Ieremia Românul (+1625).

(V 5; L 1; Ap Fap 5,12-20; Ev Ioan 20,19-31)

 

Preotul, cu epitrahil, din faţa Sfintei Mese, spune cu glas înalt:

Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin!

 

Se cântă apoi troparul Cristos a înviat, de trei ori. Aşa se cântă după binecuvântarea de început a oricărui oficiu liturgic celebrat pînă la sărbătoarea Înălţării Domnului.

 

 

Preotul rosteşte Ectenia mare.

 

Apoi, pe versul 7 al troparului, se cântă: 

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă (Ps 117,27a). Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! (Ps 117,26a) (de 3 ori).

 

Apoi se cântă troparul sărbătorii, vers 7:

Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Cristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta (de trei ori).

 

Ectenia mică.

Seria întâia de Sedelne, vers 1.

De frica iudeilor, ascunşi fiind învăţăceii, şi în Sion adunaţi, ai intrat la dânşii, Bunule. Şi uşile fiind încuiate, ai stat în mijlocul lor, bucurie făcându-le, şi mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste le-ai arătat, zicând către învăţăcelul, ce nu credea: Adu mâna ta şi caută de vezi că Eu însumi sunt, Cel ce am pătimit pentru tine. (de două ori).

 

Ectenia mică.

Seria a doua de Sedelne, vers 1.

Înaintea învăţăceilor ai stat, Cristoase, Cel ce eşti Viaţa, uşile fiind încuiate; şi arătându-le coasta şi mâinile şi picioarele Tale, învierea Ta cea din mormânt le-ai adeverit. Dar Toma nu s-a aflat cu dânşii; pentru aceasta a zis: De nu-L voi vedea, nu voi crede cuvintelor voastre. (de două ori).

 

În loc de Binecuvântările Învierii se cântă Polieleul.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

1. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

2. Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

3. Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

4. Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

8. El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

9. Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

10. El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

11. Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

12. Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

13. Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

14. Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

16. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

17. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

18. Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

24. Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

 

Apoi, Psalmii aleşi şi Pripelele, pe melodie proprie:

Stih 1. Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1).

Pripeala. Veniţi, cu Apostolii, să preamărim: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (zicând): Pe Cristos Cel ce a înviat!

 

Stih 2. Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt (Ps 106,16). Şi i-a scos dintru întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt (Ps 106,14).

Stih 3. Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps 67,1a).

Stih 4. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps 117,24).

Stih 5. Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţe-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit (Ps 9,32).

Stih 6. Doamne Dumnezeul meu, in veac Te voi lăuda (Ps 29,12b).

 

Mărire…

Mărire Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ţie, Dumnezeule!

Şi acum…

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, (zicând): Şi prin tine cu noi!

Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică, Sedealna polieleului, vers 1.

Văzând coasta Mea şi rănile cuielor, Toma, pentru ce nu crezi Învierii Mele? Zis-a Domnul, după ce a înviat din mormânt şi s-a arătat Apostolilor negrăit. Iar Geamănul, crezând, a strigat către Ziditorul: Dumnezeul meu eşti şi Domnul!

 

Apoi Seria I a Antifonului vers 4.

Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.

Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul, că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.

Mărire…

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; se luminează prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, adăpând toată zidirea, spre rodire de viaţă.

 

Prohimen:

Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane (Ps 147,1).

Stih: Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, întru tine (Ps 147,2a).

Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

 

P.: Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi!

P.: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

După Exclamaţiune: Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6) Toată suflarea să laude pe Domnul! Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului! Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1)

 

P.: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi! (de trei ori)

P.: Înţelepcine. Drepţi. Să ascultăm Sfânta Evanghelie: Pace tuturor!

C.: Şi spiritului tău.

P.: Din Sfânta Evanghelie după (N), citire.

C.: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!

P.: Să luăm aminte!

Şi citeşte Evanghelia I-a, a Învierii (Mt 28,16-20).

 

Apoi Învierea lui Cristos văzând… (vezi la p...)

 

Psalmul 50

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta 

2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. 

5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. 

6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 

7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 

8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. 

9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 

10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. 

11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. 

12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. 

13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă. 

14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. 

15. Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 

16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 

17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi. 

18. Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 

20. Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. 

 

Mărire…, vers 2.

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…, acelaşi vers.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea (Ps 50,1-2).

Stihira, vers 6.

Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

 

Canonul

Alcătuit de Sfântul Ioan Damaschinul

Cântarea I-a, vers 1. Irmos:

(Să cântăm toate popoarele, cântare de biruinţă, Celui ce a liberat pe Israel din robia cea amară a lui Faraon şi l-a călăuzit cu picioarele neudate prin adâncul mării, că s-a preamărit.)

Catavasia:

Ziua  învierii, să ne luminăm, popoare!* Paştile Domnului, Paştile!* Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,* Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,* cei ce cântăm cântare de biruinţă.*

 

Cântarea a III-a. Irmos:

(Întăreşte-mă, Cristoase, pe piatra poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este alt sfânt, afară de Tine, Iubitorule de oameni.)

Catavasia:

Veniţi să bem băutură nouă,* făcătoare de minuni,* nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii,* din Cristos, Cel ce a răsărit din mormânt,* întru Care ne întărim.*

 

Ectenia mică.

Apoi, Ipacoi, vers 6.

Precum ai venit în mijlocul învăţăceilor Tăi, Mântuitorule*, pace dându-le lor,* vino şi la noi şi ne mântuieşte.*

 

Cântarea a IV-a. Irmos:

(Mare este taina rânduielii Tale, Cristoase! Că pe aceasta mai înainte văzând-o Avacum, de sus, prin dumnezeiască arătare, a grăit către Tine: Venit-ai spre mântuirea poporului Tău, Iubitorule de oameni.)

Catavasia:

La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi,* şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat:* Astăzi este mântuirea lumii,* că a înviat Cristos ca un atotputernic.*

 

Cântarea a V-a. Irmos:

(Foarte de dimineaţă venind, Te lăudăm pe Tine, Cristoase, Cel ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni!)

Catavasia:

Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului,* şi să vedem pe Cristos, Soarele dreptăţii,* tuturor viaţă răsărind.*

 

Cântarea a VI-a. Irmos:

(Pe proorocul l-ai scos din pântecele chitului, Iubitorule de oameni; scoate-mă şi pe mine din adâncul greşelilor, rogu-mă!)

Catavasia:

Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului* şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice,* care ţineau pe cei legaţi, Cristoase;* iar a treia zi, precum Iona din chit,* ai înviat din mormânt.*

 

Ectenia mică.

Condac, vers 8.

Cu dreapta cea osârduitoare,* coasta Ta cea de viaţă dătătoare, Toma a cercat-o,* Cristoase Dumnezeule;* că dacă ai intrat, uşile fiind încuiate,* dimpreună cu ceilalţi Apostoli a strigat către Tine:* Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu!*

         

Icos.

Cine a păzit mâna învăţăcelului nearsă atunci când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat îndrăzneala şi a putut pipăi osul cel de văpaie, care nici cum nu se poate pipăi? Că de nu ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile, care au făcut să se cutremure cele de sus şi cele de jos? Acest dar lui Toma s-a dat, de a pipăi aceasta, şi a striga lui Cristos: Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu!

 

Cântarea a VII-a. Irmos:

(Cu cântare dulce viersuitoare erau chemate popoarele să slujească idolului; dar tinerii lui David, după obiceiul părintesc, cântând din cântările Sionului, au zădărnicit porunca cea potrivnică a tiranului şi văpaia în rouă au prefăcut, cântând cântare: Preaînălţate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru eşti binecuvântat!)

Catavasia:

Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor,* făcându-se om, pătimeşte ca un muritor;* şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii,* Cel unul binecuvântat,* Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.*

 

Cântarea a VIII-a. Irmos:

(Pe Domnul, Cel ce a păzit pe tineri în văpaia focului din cuptorul care ardea, şi în chip de înger la dânşii s-a coborât, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!)

Catavasia:

Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,* împărăteasă şi doamnă,* praznic al praznicelor este şi sărbătoare este a sărbătorilor,* întru care binecuvântăm pe Cristos în veci.*

 

P.: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim!

Ceea ce eşti mai cinstită..., nu se cântă; ci se cântă Cântarea a IX-a a Canonului.

Irmos: Pe tine, făclia cea luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, mărirea cea preastrălucită şi mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări, te mărim.

Ziua Ta cea luminoasă şi preastrălucită, Cristoase, cea cu totul plină de lumina harului, în care, frumos la înfăţişare, ai venit înaintea Învăţăceilor Tăi, cu cântări o mărim.

Pe Tine, Cel pipăit în coastă cu palma cea de lut, pe care nu ai ars-o cu focul fiinţei dumnezeieşti celei fără de materie, cu cântări Te mărim.

Pe Tine, Cristoase, Cel ce ai înviat din mormânt ca un Dumnezeu, nu cu ochii văzându-Te, ci cu dorul inimii crezând, cu cântări Te mărim.

Catavasia:

Îngerul a stirgat către cea plină de har:* Curată Fecioară, bucură-te!* Şi iarăşi zic: Bucură-te!* Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt* şi pe morţi  i-a ridicat.* Popoare, veseliţi-vă!*

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,* că mărirea Domnului peste tine a strălucit.* Saltă acum şi te bucură, Sioane,* iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu,* veseleşte-te intru învierea Fiului tău.*

 

 Ectenia mică.

Apoi: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori). Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este Domnul! (Ps 98,5)

Luminătorile

Cu mâna ta cercând rănile mădularelor Mele, nu-mi fi necredincios, Toma, Mie, Celui rănit pentru tine; ci împreună cu învăţăceii la fel gândeşte şi pe Dumnezeul cel viu îl vesteşte.

Mărire… Şi acum…

Astăzi primăvara miresmează şi făptura cea nouă se bucură. Astăzi se ridică încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care grăieşte: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

 

La Laude

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 4, vers 1.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi în alăută (Ps 150,3).

Precum după înfricoşată învierea Ta cea din mormânt, Dătătorule de viaţă, Cristoase, peceţile mormântului nu le-ai stricat, aşa, uşile fiind încuiate, ai intrat la preamăriţii Tăi Apostoli, bucurie făcându-le, şi Spiritul Tău cel drept dându-le, pentru mila Ta cea nemăsurată (de două ori).

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L în strune şi în organe (Ps 150,4).

Toma, cel numit Geamănul, încă nu venise, când Te-ai arătat Tu, Doamne, învăţăceilor; pentru aceasta, nu credea Învierii Tale, şi celor ce Te văzuse, le-a strigat: De nu-mi voi pune degetul în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că a înviat.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)

Pe cum voieşti pipăie, a strigat Cristos către Toma; pune-ţi mâna şi cunoaşte, că Eu oase am şi trup pământesc, şi nu fi necredincios, ci împreună cu ceilalţi crede. Iar el a strigat: Dumnezeul şi Domnul meu eşti Tu; mărire Învierii Tale!

 

Mărire…, vers 6.

În ziua a opta de la Învierea Ta, Isuse Împărate, Unule-Născut Cuvinte al Tatălui, Învăţăceilor Tăi Te-ai arătat, uşile fiind încuiate, pacea Ta dându-le lor; şi necrezând învăţăcelul, semnele i-ai arătat: Vino de pipăie mâinile şi picioarele, şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!

 

Şi acum…, vers 2 (antifon).

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin Cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Apoi preotul spune cu glas înalt:

Mărire Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

 

Se cântă Doxologia Mare:

Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.

Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Cristoase şi Spirite Sfinte.

Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.

Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Cristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

După Doxologia Mare, troparul: Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș