Aici este si locul unde limba romana si-a castigat dreptul de a fi respectata si invatata asa cum se cuvine, in prima scoala cu predare in limba romana. Momentul l-a determinat pe Ion Heliade Radulescu sa spuna: ,,Aici a rasarit soarele romanilor!"
Fiecare colt al orasului respira si transmite istoria neamului romanesc. In fiecare loc dai de cate-o cladire pe care sunt puse placute ce ne informeaza despre personalitatile care au locuit in urma cu mult timp in micul orasel din nord-estul judetului Alba.
Puteti vedea casa in care a locuit la inceputul secolului XX Iuliu Maniu, locuinta in care "Si-a dus ultima parte din rodnica sa activitate muzicala profesionala Iacob Muresanu, unul din reprezentantii de seama ai artei muzicale romanesti din trecut”, casa lui Timotei Cipariu sau chiar Castelul Arhiepiscopal, cea mai veche cladire din oras, monument care adaposteste astazi resedinta Arhipiscopului Major al Biserici Romane Unite cu Roma Greco-Catolice.
Constructia castelului a inceput intre secolele XIII – XIV si a fost complet refacut de catre Georgiu Bagdi in anul 1535. Timp de aproape doua secole, acest castel a functionat ca resedinta a diferitilor feudali. Din anul 1737, castelul a functionat ca sediu al episcopiei si apoi al mitropoliei unite de la Blaj. Imediat dupa instaurarea regimului comunist, incepand cu anul 1848, castelul a fost transformat la inceput in scoala cadastrala si apoi in scoala speciala de invatatori. In anul 1964, castelului i s-au incredintat exponatele muzeului de istorie.
Pe langa toate acestea, la Blaj putem sa ne amintim mai bine de poetul nostru national Mihai Eminescu cel care a si denumit orasul "Mica Roma". In primavara anului 1866, marele poet a strabatut lungul drum, care leaga Bucovina de cetatea culturii transilvanene. Acesta dorea sa vada Blajul, despre care i-a vorbit atat de frumos profesorul sau de limba romana Aron Pumnul, originar de pe aceste meleaguri, scrie alba24.ro.
Ajuns dupa un drum greu pe Dealul Hula, Eminescu s-a oprit la umbra unui tei si vazand orasul cu palaria intr-o mana si cu un carnet in alta, striga atunci emfatic, „Te salut din inima, mica Roma. Iti multumesc, Dumnezeule, ca m-ai ajutat s-o pot vedea!"