Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Uşa sufletului are clanţă doar pe interior

 
Uşa sufletului are clanţă doar pe interior
  • 27 Apr 2013
  • 4799

Era o vreme când Dumnezeu era regele oamenilor. Îi conducea şi îi păzea. Era momentul libertăţii, fiindcă libertatea începe cu regalitatea lui Dumnezeu în inima noastră. Dar cum un astfel de rege e imposibil de manipulat, noi vrem să simplificăm lucrurile. Vechiul Testament ne descrie în Cartea întâi a Regilor acel fatidic moment în care israeliţii merg la profetul Samuel şi cer un rege-om. Iar fiindcă Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar şi atunci când omul îl refuză, cu tristeţe Îi spune profetului: "Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei”.

Aşa începe istoria oamenilor care în numele libertătii decid, fără să-şi dea seama, să fie mai puţin liberi şi deci mai puţin oameni. Un fel de “libertè-egalite-fraternite” înainte de vreme, fiindcă nimic, nu-i aşa, nu e nou sub soare!

Și aşa începe şi istoria primului rege din Israel, Saul, care, pe urma asinelor pierdute ale tatălui său, ajunge să fie uns rege de către Samuel. Cu ulei parfumat ce se prelinge pe capul său…

Consecinţele unei astfel de decizii le putem vedea în Cărţile Regilor. Aproape fără excepţie, fiecare sfârşit de regat, este descris cu aceste cuvinte:”Si a făcut fapte netrebnice înaintea Domnului, la fel ca tatăl său.” Dacă nu ar fi tragic, ar fi amuzant…

În Evanghelia din Duminica Floriilor regăsim şi uleiul şi mânzul asinei dintru început. Regele este însă altul. Un Dumnezeu care nu îşi abandonează creaţia, o mântuieşte respectându-i libertatea: se face om ca şi noi, pentru a ne elibera din mâna Falsului Rege. Pentru a ne reda libertatea şi pentru a ne readuce la regalitatea dintru început.

Oare reuşim măcar acum să întelegem aceste două paradigme esenţiale: regalitatea lui Cristos=libertate şi regalitatea eu-lui=robie ?

E de ajuns să medităm semnele timpului: istoria mai îndepărtată sau cea recentă vorbeşte de la sine. Vă aduceţi aminte în ce perioadă Biserica Catolica instituie sărbătoarea “Cristos-Regele Universului”? Exact în momentul de început al totalitarismelor: nazismul şi fascismul, urmate de comunism.

Regele ce astăzi intră în Ierusalim, ne dăruieşte libertatea. O dăruieşte, nu o impune. De aceea intră pe mânzul asinei, nu pe calul stăpânitorilor acestei lumi. Și lângă acelaşi mânz al asinei se naşte. Ca un mir de mare preţ se deşertează pentru noi. Pentru a ne umple de parfumul dumnezeirii sale. Regalitatea Lui bate la uşa sufletului nostru pentru a ne înnobila cu adevărata libertate. Mare atenţie însă: această uşa are clanţă doar pe interior …

                                  PS Claudiu
                              Episcopul Curiei