Cu semnul penitențial al cenușii pe cap, începem pelerinajul anual al Postului cel Mare și sfânt, în spirit de credință și speranță. Biserica, mamă și învățătoare, ne îndeamnă să ne pregătim inimile și să ne deschidem harului lui Dumnezeu pentru a putea sărbători cu mare bucurie victoria pascală a lui Cristos, Domnul, asupra păcatului și a morții, așa cum exclamă sfântul Paul: "Moartea a fost înghițită de biruință. Unde este, moarte, victoria ta?" (1 Cor 15, 54-55).
Astfel începe Mesajul papei Francisc pentru Postul Mare din acest an, în care se evidențiază că "Isus Cristos, mort și înviat, este centrul credinței noastre și garantul speranței noastre în marea promisiune a Tatălui, deja realizată în El, Fiul său iubit: viața veșnică" (cf. In 10,28; 17,3).
"În acest Post Mare" – continuă Mesajul – "îmbogățit de harul Anului Jubiliar, aș dori să vă propun câteva reflecții despre ce înseamnă să mergem împreună în speranță și să descoperim chemările la convertire pe care milostivirea lui Dumnezeu ni le adresează tuturor, ca persoane individuale și ca comunitate".
Oprindu-se asupra motto-ului Anul Sfânt – "Pelerini ai speranței" – pontiful face referire la lunga călătorie a poporului Israel spre Țara Promisă, relatată în cartea Exodului, descrisă ca fiind "călătoria dificilă de la sclavie la libertate, dorită și călăuzită de Domnul, care își iubește poporul și îi este întotdeauna credincios". "Și" – continuă pontiful în Mesaj – "nu putem aminti de exodul biblic fără să ne gândim la atâția frați și surori care astăzi fug de situații de mizerie și violență și merg în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și pentru cei dragi". "Aici" – explică – "apare o primă chemare la convertire, pentru că toți suntem pelerini în viață, dar fiecare dintre noi se poate întreba: cum mă las eu provocat de această condiție? Sunt cu adevărat în călătorie sau mai degrabă paralizat, static, cu teamă și disperare, sau întins în zona mea de confort? Caut căi de eliberare din situații de păcat și lipsă de demnitate? Ar fi un bun exercițiu pentru Postul Mare să ne confruntăm cu realitatea concretă a unor migranți sau pelerini și să ne lăsăm implicați, pentru a descoperi ce ne cere Dumnezeu pentru a fi călători mai buni spre casa Tatălui. Acesta este un bun 'examen' pentru un călător.
"În al doilea rând, să facem această călătorie împreună" – îndeamnă papa Francisc, punând accentul pe importanța de a fi 'sinodali', deoarece este 'vocația Bisericii'. "Creștinii" – continuă Sfântul Părinte – "sunt chemați să călătorească împreună, și niciodată solitari", explicând că "Spiritul Sfânt ne îndeamnă să ieșim din noi înșine pentru a merge spre Dumnezeu și spre frații și surorile noastre, și niciodată să nu ne închidem în noi înșine". "A merge împreună înseamnă a fi țesători de unitate, pornind de la demnitatea noastră comună de copii ai lui Dumnezeu (cf. Gal 3.26-28); înseamnă a merge cot la cot, fără a-l călca în picioare sau a-l domina pe celălalt, fără a nutri invidie sau ipocrizie, fără a lăsa pe nimeni în urmă sau să se simtă exclus. Să mergem în aceeași direcție, spre același scop, ascultându-ne unii pe alții, cu iubire și răbdare" – se mai spune în mesajul Sfântului Părinte în Mesajul pentru Postul Mare din 2025.
În Mesajul pentru Postul Mare, papa Francisc scoate în evidență chemarea "În acest Post Mare, Dumnezeu ne cere să verificăm dacă în viața noastră, în familiile noastre, în locurile în care lucrăm, în comunitățile parohiale sau religioase, suntem capabili să mergem alături de ceilalți, să îi ascultăm, să depășim tentația de a ne înrădăcina în autoreferențialitate și de a ne preocupa doar de propriile nevoi. Să ne întrebăm, în fața Domnului, dacă suntem capabili să lucrăm împreună ca episcopi, preoți, persoane consacrate și laici, în slujba Împărăției lui Dumnezeu; dacă avem o atitudine primitoare, cu gesturi concrete, față de cei care se apropie de noi și față de cei care sunt departe; dacă îi facem pe oameni să se simtă parte a comunității sau dacă îi ținem la margine. Aceasta este o a doua chemare: convertirea la sinodalitate".
Un alt îndemn al pontifului este de a urma acest parcurs "împreună, cu speranța unei promisiuni", o speranță "care nu dezamăgește" (cf. Rom 5,5), iar mesajul central al Jubileului, "să fie pentru noi orizontul călătoriei din Postul Mare spre victoria pascală".
Citând enciclica Spe salvi, a papei Benedict al XVI-lea, pontiful evidențiază că "ființa umană are nevoie de iubire necondiționată", de acea certitudine care o face să spună: "Nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru" (Rom 8,38-39). "Isus, iubirea și speranța noastră, a înviat și trăiește și domnește glorios. Moartea a fost transformată în victorie și aici se află credința și marea speranță a creștinilor: în învierea lui Cristos!"
Cu privire la cea de-a treia chemare la convertire, cea a speranței, a încrederii în Dumnezeu și în marea sa promisiune – viața veșnică – papa Francisc ne-a sugerat să ne întrebăm dacă avem convingerea, în noi înșine, că Dumnezeu ne iartă păcatele sau dacă, dimpotrivă, credem că ne-am putea mântui singuri; dacă aspirăm la mântuire și apelăm la ajutorul lui Dumnezeu pentru a o dobândi; dacă trăim în mod concret speranța care ne ajută să citim evenimentele istoriei și ne împinge la un angajament pentru dreptate, fraternitate, pentru grija față de casa comună, asigurându-ne că nimeni nu este lăsat în urmă.
La finalul Mesajului pentru Postul Mare din 2025, papa Francisc amintește că speranța este "ancora sufletului", sigură și statornică. În spiritul speranței, Biserica se roagă ca "toți oamenii să se mântuiască" (1 Tim 2,4) și așteaptă cu nerăbdare să fie în slava cerului unită cu Cristos, mirele ei.
Mesajul pontifului destinat credincioșilor pentru o cât mai bună pregătire spirituală în vederea sărbătorii Învierii Domnului se încheie cu invocarea: "Fie ca Fecioara Maria, Mama Speranței, să mijlocească pentru noi și să ne însoțească în parcursul nostru din Postul Mare".
