Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


5 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Sf. Liturghie celebrată de PS Mihai la mănăstirea CMD din Cluj

 
Sf. Liturghie celebrată de PS Mihai la mănăstirea CMD din Cluj
  • 22 Mai 2024
  • 308

Sf. Liturghie celebrată de PS Mihai la mănăstirea Maicii Domnului cu ocazia Zilelor de Spiritualitate Mariană

Duminică, 19 mai 2024, Duminica a 3-a a Paștilor (a Femeilor purtătoare de mir și a drepților Iosif și Nicodim) – programul Zilelor de Spiritualitate Mariană (din perioada 17-19 mai 2024) de la Mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuarul Arhiepiscopal Major din Cluj-Napoca, a cuprins și Sfânta Liturghie arhierească, care a fost celebrată de un oaspete al Congregației Surorilor Maicii Domnului și al Eparhiei de Cluj-Gherla: Preasfinția Sa Mihai Frățilă, Episcopul Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de București.

ALBUM FOTO

La masa Altarului amenajat în curtea mănăstirii, au concelebrat mai mulți preoți: pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma, pr. Cristian David, rector al Sanctuarului Mănăstirii Maicii Domnului, pr. Ioan Albu, protoegumen al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, pr. protopop Marius Cerghizan, capelan al comunității „Bunavestire” – CMD, pr. Daniel Avram preot din Curia episcopală. Au ajutat la celebrare studenți ai Seminarului Teologic al Eparhiei de Cluj-Gherla, „Sf. Ioan Evanghelistul”. Răspunsurile liturgice au fost date de Corala Congregației Surorilor Maicii Domnului, dirijată de sr. Dominica CMD.

* * *

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Mihai a meditat asupra Evangheliei citite la celebrare (Mc 15,43-47; 16,1-8). A spus: „Duminica de astăzi pune înaintea sufletelor noastre ținuta femeilor mironosițe și a lui Iosif din Arimateea, care, prin politețea lor, îi oferă lui Dumnezeu ocazia de a transfigura acele lucruri care ne marchează și ne îndurerează, și scot din noi tot ceea ce ține de descurajare, și chiar de disperare, oferindu-ne punctul său de vedere, care este bucuria Învierii.” Și apoi, a condus credincioșii pe acel drum spiritual, parcurs, după moartea lui Isus, de femeile și de ucenicii care au trăit tristețe, agitație și „cutremur interior, în momentul în care Isus este arestat din mijlocul lor și dus spre chin și spre povara suferinței”. Așteptările lor par cu totul pierdute în realitatea care li s-a derulat în fața ochilor, și, la fel ca Luca și Cleopa – de care Preasfinția Sa Mihai a amintit, sunt cu toții nedumeriți, dezamăgiți, înfricoșați.

„Ucenicii se întreabă cum a fost posibil ca, de pe culmile popularității, Isus a putut să ajungă în centrul disprețului public și să o sfârșească în mod atât de lamentabil. Oare de ce a rămas? De ce s-a lăsat prins în loc să fugă să își salveze viața, așa cum au făcut-o ei? Și își vor aduce aminte mai târziu, nu imediat după Înviere, abia din momentul Rusaliilor, când viețile lor încep într-adevăr să arate mărturia Învierii, își vor aduce aminte de cuvântul lui Isus, care spunea: «Nimeni nu îmi ia viața, ci Eu o dăruiesc»”. Iar femeile sunt cele dintâi care „află puterea de a ieși în public. (…) Se grăbesc să îndeplinească câteva lucruri care fac parte din ritualul morții. La răsăritul soarelui se grăbesc spre mormânt, preocupate dacă vor găsi pe cineva să le rostogolească piatra de la intrare. Și ajungând acolo, gândul lor dispare dintr-o dată, pentru că, iată, găsesc mormântul deschis și pe acel înger care li se adresează direct, bulversându-le și mai mult, prin întrebarea: «de ce îl căutați pe Cel Viu printre cei morți?»”

Și noi, astăzi, a continuat, „trebuie să găsim cuvântul viu și adevărat pe care Isus ni-l oferă în prezența acestor suflete cu care El a avut de a face, și care sunt, într-un fel, imaginea omului credincios. Curajul acestor femei, așadar, cărora Biserica a găsit inspirația de a le recunoaște statutul apostolic, este, iubiți credincioși, o replică formidabilă pentru naufragiul bărbăției apostolilor.” Privind la gestul femeilor, dar și la cel al lui Iosif din Arimateea, care „este unul dintre puținii oameni care, chiar și după eșecul lui Isus, continuă să se expună și să își pună la bătaie reputația mergând la Pilat și cerând trupul Mântuitorului” – Preasfinția Sa Mihai a arătat în ce constă „curajul să putem surprinde în viața noastră taina Învierii”: acest curaj, nu constă în „garanții pentru a ne simți întotdeauna puternici pentru a evita confruntarea cu întunericul și zădărnicia ființei noastre”, ci, presupune, „a da ochi cu zădărnicia noastră, a constata aceste lucruri care sunt, într-adevăr, o mărturie, a ceea ce până la urmă nu putem face, nu putem împlini, este, pentru Dumnezeu, acea portiță de intrare în sufletul nostru pentru ca să ne ofere ridicarea”.

Singura cerere a Mântuitorului, a observat, este „ca ucenicii, și, prin ei, toți oamenii care vor crede, să își poată aminti de moartea lui. Și Sfânta Liturghie nu e altceva decât posibilitatea de a reînnoi, în prezența noastră, în mod viu și adevărat, ceea ce Cristos a pecetluit odată pentru totdeauna cu jertfa morții Sale și bucuria Învierii.” Iar mesajul acestei Evanghelii și cele petrecute după moartea Domnului, a arătat Preasfinția Sa Mihai, ne cheamă și pe noi, credincioșii de azi, la bucurie, bucuria de a primi pacea lui Isus, bucuria iertării păcatelor, de a primi mângâierea lui Isus, chiar fără merite, bucuria de a primi de la El semnele Învierii, incapabili fiind, precum femeile și ucenicii, de a le descoperi singuri. Descoperirea bucuriei, a continuat, este însoțită și de o invitație, pentru că, și azi, „Dumnezeu continuă să ne vorbească. Isus ne invită și pe noi să atingem urma rănilor Sale, pătimirea Lui, care a fost reală.” Este invitație la „un drum de viață interioară”, „pentru a descoperi dragostea lui Dumnezeu în favoarea noastră”, și, mai ales, invitație la „o întâlnire vie și reală cu Isus, pornind de la rugăciune, și de la hrana cuvântului lui Dumnezeu”. Și pentru a răspunde iubirii lui Dumnezeu, este necesară eliberarea de „lumea exterioară”, și de aspectele teoretice ale vieții, pentru a-I permite lui Dumnezeu „să ne poată lua inima, așa cum le face femeilor mironosițe”.

Pentru a găsi acel curaj al femeilor mironosițe și speranța, și bucuria chiar după o întâlnire reală „cu zădărnicia din noi”, pentru a nu uita „că Mântuitorul Înviat din duminica Învierii este același cu Isus care moare pe cruce în Vinerea Mare”, acum, în luna mai, luna dedicată lor, Preasfinția Sa Mihai a oferit exemplul martirilor și „mesajul viu” pe care ei îl oferă: „Martirii ne spun că, cu cât îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, cu atât diferența dintre bucurie și suferință devine mai firavă, dar știm că în viețile oamenilor care lasă ceva după ei dincolo de avere, casă, competență, rămâne o zestre a sacrificiului, a carității, a compasiunii, a căutării libertății care nu poate veni dacă întotdeauna trebuie să fim noi pe primul loc. A recunoaște că slăbiciunea poate fi o stare de har, arată sufletului omului credincios că Dumnezeu e cel care conduce nava, și nu abilitatea noastră. Să putem, așadar, în bucuria Învierii și în frumusețea de a fi împreună la Sfânta Liturghie care ne pune în fața lui Isus ce se jertfește pentru iertarea păcatelor noastre, să putem, așadar, cere bucuria smereniei fără de care viața noastră de credință nu e decât o farsă. Așa să ne ajute Dumnezeu”, a încheiat Preasfinția Sa Mihai.

* * *

Pr. Cristian David a mulțumit la încheierea celebrării liturgice Preasfinției Sale Mihai, pentru că a acceptat invitația de a participa la Zilele de Spiritualitate Mariană de la Mănăstirea Maicii Domnului, pentru conferința prezentată în programul acestor zile, și, totodată, i-a adresat mulțumiri, în numele Surorilor Congregației Maicii Domnului, pentru celebrarea liturgică la care „a transmis vestea Învierii, a bucuriei care caracterizează întreaga perioadă pascală”. A mulțumit, de asemenea, preoților împreună celebranți, mulțumind în mod deosebit pr. rector Gabriel Buboi, de la Roma, care „a dat consistență și valoare acestor zile din luna mai, luna dedicată Maicii Sfinte” prin meditațiile pe care le-a împărtășit. A salutat grupul de tineri de la Sighetu Marmației însoțit de Sora Adriana și surorile din comunitatea CMD de la Sighet, de asemenea, a salutat tinerii de la Blaj, însoțiți de sr. Luminița și de surorile CMD din comunitatea CMD de la Blaj.

De 24 de ani surorile CMD organizează la Cluj-Napoca Zilele de Spiritualitate Mariană. De fiecare dată, cu fiecare nouă ediție, au făcut ca, din bogăția nemărginită a Cerului noi lumini să se coboare pe pământ, pe unduirile vălului Maicii Sfinte, a cărei prezență protectoare și fericitoare s-a făcut simțită și prin frumusețea și spiritualitatea acestor zile, ale actualei ediții a Zilelor de Spiritualitate Mariană la mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuarul Arhiepiscopal major din Cluj-Napoca.



Sursa:eparhiaclujgherla.ro

Știri din aceeași categorie