În 26 noiembrie 1853, exact acum 167 de ani, avea loc prima recunoaștere internațională a existenței națiunii române. Ea venea cu șase ani înainte de Unirea lui Alexandru Ioan Cuza, în condițiile în care marile puteri considerau că principatele Moldovei și Valahiei sunt doar niște provincii privilegiate ale Imperiului Otoman, Basarabia fusese ocupată de Rusia, iar Bucovina, Transilvania, Maramureșul, Crișana și Banatul făceau parte din Imperiul Austriac. Recunoașterea națiunii române a fost făcută de Vatican, într-un document care a avut o importanță decisivă în conturarea frontierelor României de azi.
În data de 26 noiembrie 1853, Papa de la Roma emitea o serie de acte de o importanță fundamentală pentru români. Este vorba de bule papale prin care era restabilită autonomia bisericească deplină a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Până atunci, cele două eparhii române greco-catolice depindeau de mitropolitul catolic de Esztergom, din Ungaria. Însă, acum 165 de ani, Vaticanul decidea restabilirea mitropoliei greco-catolice, care depindea direct de Sfântul Scaun.