Sfințenia lui Dumnezeu este focarul inaccesibil al misterului său veșnic. Ceea ce se manifestă din ea în creație și în istorie e numit în Scriptură Slava, iradierea Maiestății lui. Făcându-l pe om „după chipul și asemănarea sa” (Gen 1, 26), Dumnezeu „îl încununează cu slavă” (Ps 8, 6), dar omul, păcătuind, este „lipsit de Slava lui Dumnezeu” (Rom 3, 23). Ca atare, Dumnezeu își va manifesta Sfințenia revelându-și și dăruindu-și Numele spre a-l reface pe om „după chipul Creatorului său” (Col 3, 10).
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803
