Ajută necredinței mele
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica a X-a după Rusalii
Isus coboară de pe muntele Schimbării la față, cu trei dintre ucenici și
are în față o situație similară cu cea din evanghelia de duminica
trecută. Atunci, Petru era pus în fața puținei lui credințe și
experimenta brațul lung al iubirii divine, mai lung decât orice cădere a
noastră. Astăzi ucenicii sunt într-o diferită, dar nu mai puțin intensă
luptă cu răul, puși și ei în situația de a-și experimenta neputința.
De
ce toate acestea? Isus este tranșant: "din cauza necredinței voastre!"
Ba le spune și ceva în plus: dacă ar avea credință cât un grăunte de
muștar, ar spune muntelui să se ridice și să se arunce în mare și acesta
ar asculta. Despre ce munte este vorba? În mod evident, muntele de
lânga ei, cel al Schimbării la față. De aceea Mântuitorul le spune: "ați
spune muntelui acesta".
Muntele Schimbării la față, adică locul
în care experimentăm lumina și puterea divinității lui Isus, singura
capabilă să învingă răul, e la dispoziția noastră. Prin credință îl
putem duce cu noi oriunde am fi. Suntem cu adevărat ucenici în măsura în
care trăim în sufletele noastre acest mister.
De unii singuri nu
avem nici o șansa împotriva lumii și a răului. Învingem nu când mergem
în numele nostru ci atunci când pornim în numele Domnului. Și mergem cu
adevărat în numele Domnului atunci când viața noastră este transfigurată
de El. În acest sens, sunt două întâmplări la care merită să medităm.
Una dintre ele o gasim în Faptele Apostolilor, atunci când doi iudei
încearcă să imite o exorcizare în numele lui Isus cel anunțat de Sfântul
Paul. Diavolul le raspunde: "pe Isus îl știu, pe Paul îl știu, dar voi
cine sunteți?" și îi pune el pe fugă.
A doua este recentă, din
timpul unui exorcism petrecut acum câțiva ani la Roma. Preotul întinde
mâna înspre cel posedat și întreabă: "Ce vezi?" O voce, parcă de dincolo
de mormânt îi răspunde: "mâna Nazarineanului!"
Să ne rugam
Maicii Sfinte să ne ajute ca în rugăciune, în Sfânta Liturghie, să
experimentăm misterul prezenței lui Dumnezeu în sufletele noastre și să
devenim tot mai asemănatori Fiului ei. Iar rugăciunea tatălui din
evanghelia de astăzi să devină rugăciunea noastră de fiecare zi: "Cred
Doamne, ajută necredinței mele!"
PS Claudiu
Episcopul Curiei
