Un Dumnezeu ce ne așteaptă la poarta credinței

Tot capitolul 9 de la Matei este dedicat semnelor mesianice ce însoțesc misiunea Mântuitorului: vindecarea slăbănogului, a femeii ce se atinge de haina lui Isus, învierea fiicei dregătorului. Astăzi contemplăm și vindecarea celor doi orbi și a omului mut. Iar capitolul se încheie descriind compasiunea Fiului lui Dumnezeu pentru poporul ce îi stă în față.

Toate aceste lucruri sunt împlinirea cuvintelor profetului Isaia: “Spiritul Domnului este peste Mine, pentru aceea M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului". Avem impresia că ascultăm un rezumat al capitolului 9 și al Evanghelie în general.

Profeția împlinită în Noul Testament trebuie să se împlinească și în viața noastră. Cum să facem? Cuvintele evangheliei de astăzi sunt limpezi: “fie vouă după credința voastră”. Ascultarea cuvântului Scripturii, trebuie să ne deschidă ochii la fel ca orbilor de astăzi,iar meditarea lui să dea naștere rugăciunii, eliberându-ne astfel de spiritul muțeniei.

Buzele noastre descătușate în rugăciune, pot murmura cuvintele minunate ale Maicii Sfinte prin care începe mântuirea noastră: “fie mie dupa cuvântul Tău!”. “Fie mie după cuvântul Tău” sunt cuvintele credinței, fiindcă percepem prezența divină în viața noastră și ne încredințăm, ne încredem în aceasta.

Răspunsul lui Dumnezeu la o astfel de credință poate fi unul singur:”fie ție după credința ta”. Cu cât ne încredem și ne abandonăm mai mult Lui, cu atât mai mult viața noastră se umple de dinamism ce alungă paraliziile noastre, de lumina ce alungă orbirea, de vindecare ce alungă boala, de viața ce alungă moartea.

Dumnezeu ne așteaptă cu toate darurile Sale la poarta credinței.

           PS Claudiu
       Episcopul Curiei