Galileea sufletului nostru
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica după Botezul Domnului (Ev Mt 4, 12-17)
Ev Mt 4, 12-17
După moartea lui Ioan
Botezatorul, Isus trebuie din nou să fugă. Însă dacă ne uităm cu
atenție, și de această dată, totul nu este decât o împlinire a unei
profeții, cea a proorocului Isaia care zice: "Pământul lui Zabulon şi
pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau
în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".
Toate
lucrurile, bune sau mai puțin bune îl duc pe Isus înspre concretizarea
planului pe care îl are de împlinit. Cât de minunat ar fi dacă și noi am
reuși să discernem prin hățișul existenței noastre, a familiilor
noastre, un plan al lui Dumnezeu, o profeție care se va împlini, dincolo
de toate lucrurile care pot apărea într-o viață de om. Cât de
liniștitor ar fi dacă am descoperi, prin Evanghelia de astăzi, că atunci
când apuci mâna lui Dumnezeu, o mână întotdeauna întinsă, viața ta
devine parte a Împărăției Cerurilor; și că Isus, este singura lumină
capabilă să ne scoată din întunericul ce ne dă târcoale zi de zi și din
umbra morții ce pigmentează fără încetare cu frică existența noastră!
“Pocăiți-vă”!
Primul pas este convertirea, pocăința. În limbaj biblic s-ar traduce
printr-o schimbare radicală a inimii, o nouă orientare a întregii ființe
înspre Dumnezeu. Nu e vorba doar, sau în primul rând, de o convertire
morală, ci de una mult mai profundă, a întregii vieți. Exact ca în cazul
lui Petru, sau a celorlați, care își lasă năvoadele și îl urmează pe
Isus. În momentul în care Dumnezeu este în fața ta și îți vorbește, e
normal să lași tot ce făceai până atunci pentru a-l asculta. Nu poți
să-I spui: “scuză-mă, mai am de prins câțiva pești”. Asta înseamnă
adevărata convertire: Isus este de acum tot timpul lângă noi, deci
trebuie să ne reorientăm viața în așa fel încât El să fie în centrul ei,
să-L putem asculta.
Mântuitorul ne dă și motivația cererii Sale: “fiindcă s-a apropiat de voi Împărăția cerurilor”. Nu ne cere să ne convertim, pentru ca
Împărăția cerurilor să se apropie de noi, ci ne anunță că ea se apropie
oricum, prin iubirea și îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu. Trebuie
doar să avem mâinile libere, pentru a o putea primi.
Galileea
neamurilor din evanghelia de astăzi este locul unde misiunea lui Isus
începe și totodată locul în care ea se va împlini, atunci când Isus
înviat se va întoarce aici pentru a-și întâlni ucenicii. Galileea este
și simbolul sufletului nostru: aici istoria noastră cu Domnul a început.
Un amestec inițial de credință și de păgânism, mântuit prin mila lui
Dumnezeu de întunericul și de frica morții, el va rămâne pentru
totdeauna locul în care îl vom putem întâlni pe Isus cel înviat.
Împărăția lui Dumnezeu este de acum încolo în sufletul nostru...
PS Claudiu
Episcopul Curiei
