Breaking news: începutul Evangheliei suntem noi!
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica dinaintea Botezului Domnului(Ev Mc 1,1-8)
Ev Mc 1, 1-8
“Începutul Evangheliei...”.
Dacă evanghelie înseamnă în limba greacă “veste bună”, să încercăm să
vedem care este de fapt aceast “breaking news” atât de minunat, această
știre cu totul nouă și unde stă de fapt noutatea.
Vechiul Testament este domeniul Legii. Iar Legea ne spune ce trebuie să facem noi pentru Dumnezeu.
În
ce este diferit Noul față de Vechiul Testament? Într-un lucru esențial:
dacă Legea ne spunea ce trebuie să facem noi pentru Dumnezeu,
Evanghelia ne spune ce face Dumnezeu pentru noi. Întreg Noul Testament
nu este altceva decât o narațiune a iubirii, a îndurării și a lucrurilor
minunate pe care Dumnezeu le face pentru noi.
Logica Vechiului
Testament este împlinită în cea a Noului Testament. Nu mai avem nimic de
făcut pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu, pentru a fi iubiți de El,
fiindcă Isus a făcut totul pentru noi. Tot ceea ce noi facem ca și
creștini, toate faptele bune, posturile, rugăciunea, etc., le facem nu
ca să fim iubiți de Dumnezeu, ci fiindcă suntem iubiți de El.
Dar
deocamdată totul nu e nimic mai mult decât o veste bună pe care am
auzit-o. Fiindcă Evanghelia nu poate începe cu adevărat decât în inima
noastră, atunci când noi ne-o deschidem înspre Dumnezeu. Până în acel
moment, El stă la ușa inimii șoptindu-ne: “Vrei să vezi cât de mult te
iubesc?” Dacă noi îi deschidem, Evanghelia nu mai rămâne o simplă carte,
ci se întrupează în inima noastră, iar noi devenim parte din Vestea
bună. În acel moment tot ceea ce Isus face în Evanghelii, începe să facă
și în viața noastră.
Doar Isus poate să schimbe în așa măsură
viața noastră. Doar El este Mirele Tainic al sufletului nostru. Ioan
Botezătorul mărturisește acest lucru atunci când spune: “nu sunt vrednic
să-i dezleg cureaua încălțămintelor”. De multe ori înțelegem acest
lucru doar ca un semn de smerenie, însă e mult mai mult decât atât: e o
referință la așa-numitul rit al leviratului. Atunci când o femeie
rămânea văduvă, un alt bărbat din familie trebuia să ia locul celui
decedat pentru a-i continua generația. Dacă în schimb, cel în drept
refuza în favoarea altcuiva, semnul era acesta: își dezlega cureaua
încălțămintei pentru a o dărui celui care trebuia să ducă mai departe
generația celui defunct.
Umanitatea a rămas ca văduva din
momentul păcatului strămoșesc. De atunci încoace omul a încercat și
încearcă să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu fel de fel de falși miri. Nici
unul însă nu poate să ducă mai departe și să vivifice succesiunea
omenirii. Nu sunt vrednici să primească încălțămintea. Nici măcar Ioan
Botezatorul, care și mărturisește acest lucru: nu sunt eu Acela, nu pot
desface cureaua încălțămintei Lui, fiindcă nu sunt eu Mirele.
Sfântul
Augustin o spune atât de frumos: „Tu ne-ai făcut pentru tine Doamne și
sufletul nostru este fără odihnă până nu se va odihni în tine”. Să
lăsăm, la acest început de an, ca Evanghelia să răsune cu putere în
sufletul nostru. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, suntem noi!
PS Claudiu
Episcopul Curiei