A paisprezecea generație
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica dinaintea Nașterii Domnului (Ev Mt 1,1-25)
Ev Mt 1,1-25
Evanghelia de astăzi pare doar o
lungă înșiruire de generații ce nu ne spun mare lucru. Ce reprezintă de
fapt această listă de nume biblice? Și de ce e aleasă pentru a fi
tocmai evanghelia dinainte de Crăciun?
Înainte de toate, o
aparentă eroare; ni se spune la sfârșitul acestor pomeniri: “toate
neamurile de la Avram până la David sunt paisprezece; şi de la David
până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în
Babilon până la Cristos sunt paisprezece neamuri”. Oare e așa?
Încercați să numărați. Întradevăr, de la Avram până la David sunt
paisprezece. Da, de la David până la strămutarea în Babilon sunt tot
paisprezece. Însă de la Babilon până la Cristos sunt doar treisprezece!
Unde a dispărut cea de-a paisprezece? Dacă vreți să o găsiti, trebuie să
vă uitați în oglindă. Suntem noi, ultima generație, cea răscumpărată de
Fiul lui Dumnezeu și transformată prin moartea și învierea Sa în neam
al lui Dumnezeu, moștenitori ai Celui Preaînalt. Noi, pulbere a
pământului, meniți să împărățim veșnic împreună cu Cristos!
Iată
un prim sens al evangheliei de astăzi: acela de a ne face să
conștientizăm faptul că Dumnezeu a avut un minunat plan de mântuire
pentru noi, încă de la facerea lumii. Încă de atunci, fiecare dintre cei
prezenți în acest lung șir de nume, și alții care nu sunt prezenți,
eram în mintea și în inima Creatorului. Nu am răsărit după ultima
ploaie, din neant, ci dintr-o iubire pe care nu o vom putea înțelege pe
deplin niciodată!
Un alt lucru interesant este prezența în
această listă a unor femei, în situația în care în Vechiul Testament
erau menționați exclusiv bărbații în cadrul genealogiilor.
Și mai
interesantă devine situația atunci când ne uităm mai de aproape la
aceste nume. Primul dintre ele, Tamar, este legat de un incest. Iuda,
socrul lui Tamar, are cu aceasta doi copii, pe Fares și pe Zara.
A doua femeie menționată este Rahav, o desfrânată din Ierihon.
A
treia este Rut, o femeie din Moab. Despre moabiți, legea spune că nu
vor putea face parte din poporul evreu nici după 12 generații. Și totuși
din Rut se naște Iobed, Iesei și David împăratul. Dintr-o moabită!
A
patra, fără a fi menționată cu numele este femeia lui Urie. Pe acesta
din urmă, David îl ucide, chiar dacă prin subalterni, pentru a-i lua
soția. Și totuși din unirea dintre David și femeia lui Urie se naște
Solomon, cel mai înțelept rege din Israel.
Ce înseamnă toate acestea? Nu reprezintă o impietate astfel de pomeniri?
Scriptura
încearcă să ne spună că Dumnezeu se mișcă și acționează în istoria
noastră, așa cum e ea. Și reușește să transforme în bine, orice rău am
putea noi face. Nu suntem un neam de sfinți, ci un neam de păcătoși
iertați. Și oricât de jos am cădea, Dumnezeu are brațele mai lungi decât
căderea noastră.
Ultima femeie menționată, Maica Sfântă, este
cea în care cercul se închide. Un cerc început cu Eva cea
neascultătoare, se închide cu Noua Evă, cea care se abandonează cu totul
lui Dumnezeu, primind astfel în ea pe singurul capabil să asume toată
mizeria de veacuri a neamului omenesc. Prin ascultarea Ei și prin jerta
Lui se naște o nouă generație. Noi, cea de-a paisprezecea generație!
PS Claudiu
Episcopul Curiei