302. Creaţia îşi are bunătatea şi perfecţiunea
sa, dar ea nu a ieşit cu totul împlinită din mâinile Creatorului. Ea a
fost creată într-o stare de înaintare (in statu viae) spre o perfecţiune
ultimă, neatinsă încă, pentru care a rânduit-o Dumnezeu. Numim
Providenţă divină hotărârile prin care Dumnezeu îşi călăuzeşte creaţia
spre această perfecţiune:
Dumnezeu apără şi călăuzeşte cu providenţa sa tot ce a creat, "ajungând
cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte cu
blândeţe" (Înţ 8, 1). Căci "toate sunt goale şi descoperite înaintea
ochilor săi" (Evr 4, 13), chiar şi cele ce vor rezulta din acţiunea
liberă a făpturilor.
