Alaiuri prin sufletul nostru
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica a XX-a după Rusalii (Luca 7,11-16)
Ev: Luca 7,11-16
Două alaiuri se întâlnesc în
evanghelia de astăzi și în viața noastră. Încontinuu. În fiecare zi.
Acela al vieții, ce îl are pe Isus și pe cei ai lui în jur. Și acela al
morții, cu o maică ce-și plânge fiul mort și pe cei ce merg împreună cu
ei. Două cortegii ce se confruntă în sufletul nostru constant.
Lui
Isus i se face milă. De acea mamă, ce îi aduce poate aminte de Maica
lui, care își va plânge Fiul sub cruce. De suferința pentru unicul fiu
mort, ce îi aduce aminte de Tatăl ce din iubire pentru om își jertfește
Unicul Fiu.
O confruntare din care viața iese victorioasă. Moartea este învinsă. “Unde este moarte biruința ta?”.
E
un destin ce ne așteaptă, după Înviere, pe fiecare dintre noi: moartea
nu va mai fi decât o clipire din ochi. Isus ne va întâmpina cu aceleași
minunate cuvinte: “Ție îți spun: ridică-te!”
Cu cât mai mult ne
vom aduce aminte în rugăciune, în fiecare zi, în fiecare clipă, de acest
minunat mister, ce există deja în sufletul nostru precum o sămânță de
muștar, cu atât mai mult vom fi ai lui Isus și vom păși cu alaiul
vieții. Iar zâmbetul de pe buze nimeni nu ni-l va șterge.
Alaiul
morții va încerca încontinuu să ne taie calea, să ne facă ai lui, să ne
umple ochii de lacrimi. Și chiar dacă uneori vom face un pas în plus
înspre hăul suferinței, să știm că o Mamă înlăcrimată ne veghează și un
Prieten Bun e tot timpul lângă noi, ne așteaptă și ne șoptește: “Ție îți
spun trezește-te!”
PS Claudiu
Episcopul Curiei