Catehismul zi de zi 2520

Botezul îi conferă celui care îl primește harul purificării de toate păcatele. Însă cel botezat trebuie să continue să lupte împotriva concupiscenței cărnii și împotriva poftelor dezordonate. Cu harul lui Dumnezeu, el ajunge la puritatea inimii:

– prin virtutea și darul curăției, căci curăția îi îngăduie să iubească cu inimă dreaptă și neîmpărțită;

– prin puritatea de intenție, care constă în a tinde spre scopul adevărat al omului: cu o privire simplă, cel botezat caută să afle și să împlinească în toate voința lui Dumnezeu;

– prin puritatea privirii exterioare și interioare; prin disciplina sentimentelor și a imaginației; prin refuzul oricărei complăceri în gândurile necurate, care îl înclină pe om să se abată de la calea poruncilor dumnezeiești: „Vederea stârnește pofta la cei fără de minte” (Înț 15, 5.);

– prin rugăciune:

Credeam că înfrânarea e în puterile noastre, puteri pe care nu știam să le am, căci eram atât de prost încât nu știam că nimeni nu poate fi înfrânat dacă nu-i dai Tu. (…) De bună seamă mi-ai fi dat, dacă aș fi bătut la ușa urechilor tale cu suspinul meu lăuntric și cu credință tare aș fi aruncat asupra ta grija mea