Casa sufletului nostru
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci
“Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Duminica de astăzi, de după Înălțarea
Sfintei Cruci, repropune evanghelia din a treia duminică din Postul
Mare.
Prezența Sfintei Cruci în viața creștinului este esențială
și de aceea Biserica nu contenește a o prezenta încontinuu meditației
noastre.
Ce înseamnă de fapt această prezență? Reușim să întelegem câte ceva meditând și evanghelia Sărbătorii.
În
primul rând vedem că figura lui Pilat apare destul de des. Reprezintă
Împărăția acestei lumi în contrapoziție cu Împărăția cerurilor. Tot
timpul aceste două împărății sunt intr-o continuă confruntare în
sufletele noastre. Prin botez, noi am renunțat la puterea acestei lumi
și ne-am consacrat lui Dumnezeu. O consacrare ce trebuie să se
reînnoiască în fiecare zi. Pilat face câteva încercări de a-l salva pe
Isus, dar nu are forța necesară de a se împotrivi răului, tocmai fiindcă
sensul crucii și al sacrificiului este absent. De aceea împărăția
acestei lumi, oricât de frumoasă și de seducătoare ar părea nu posedă
vitalitatea salvifică a Împărăției cerurilor și este sursă continuă de
ambiguități si de compromisuri. Dacă vrea cineva să-l urmeze pe Isus
trebuie să se lepede de aceasta.
Prezența crucii în viața noastră
ne aduce aminte de Maica Sfântă, cea pe care sub cruce am primit-o de
Mamă. Despre Ioan, ne spune evanghelia că a luat-o din acea clipă în
casa sa. Orice creștin trebuie să o primescă și să o păstreze pe Maria
în casa sufletului său. Este darul Mântuitorului.
Sărbătoarea
mai sus amintită și duminica de astăzi ne dăruiesc astfel două criterii
esențiale pentru adevărata credință: Sfânta Cruce și Maica Domnului. Vom
știi dacă suntem cu adevărat creștini uitându-ne cât mai des în casa
sufletului nostru.
PS Claudiu
Episcopul Curiei