Porunca a patra le aminteşte copiilor deveniţi adulţi răspunderile faţă de părinţi. Atât cât pot, trebuie să le dea ajutorul material şi moral, în anii bătrâneţii şi în timp de boală, de singurătate sau de suferinţă. Isus reaminteşte această datorie de recunoştinţă.
Domnul l-a înălţat pe tată înaintea fiilor şi a întărit dreptul mamei peste copii. Cel care îşi cinsteşte tatăl se va curăţa de păcat. Şi ca unul care strânge comori, aşa este cel care îşi cinsteşte mama. Cel care îşi cinsteşte tatăl se va bucura de fiii săi şi în ziua rugăciunii sale va fi ascultat. Cel care îşi venerează tatăl va avea viaţă lungă şi cel care se teme de Domnul aduce mângâiere mamei sale (Sir 3, 2-6). Fiule, sprijină-l pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa lui. Şi chiar de i se va împuţina mintea, ai îndurare şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere. (…) Ca un hulitor este cel care îşi părăseşte tatăl şi blestemat de Domnul este cel care o ocărăşte pe mama sa (Sir 3, 12-13, 16).
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803