I. Legea morală naturală
1954. Omul participă la înţelepciunea şi la bunătatea Creatorului, care îi conferă stăpânirea asupra propriilor acte şi capacitatea de a se îndrepta spre adevăr şi spre bine. Legea naturală exprimă simţul moral originar care îi îngăduie omului să discearnă prin raţiune ce sunt binele şi răul, adevărul şi minciuna:
Legea naturală e scrisă şi gravată în sufletul tuturor şi al fiecărui om, pentru că ea este raţiunea umană care îi porunceşte să facă binele şi-i interzice să păcătuiască. (...) Dar această prescripţie a raţiunii omeneşti n-ar fi în stare să aibă putere de lege dacă n-ar fi vocea şi interpreta unei raţiuni mai înalte căreia mintea şi libertatea noastră trebuie să-i fie supuse.
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803