1809. Cumpătarea este virtutea morală care moderează atracţiile plăcerilor şi dă echilibru în folosirea bunurilor create. Ea asigură stăpânirea voinţei asupra instinctelor şi menţine dorinţele în limitele bunei cuviinţe. Omul cumpătat îşi orientează spre bine apetiturile sensibile, păstrează o discreţie sănătoasă şi "nu se lasă ispitit să urmeze pornirile inimii sale" (Sir 5, 2). Cumpătarea este adesea lăudată în Vechiul Testament: "Nu te lăsa să mergi pe calea poftelor tale şi înfrânează-ţi dorinţele" (Sir 18, 30). În Noul Testament ea este numită "măsură" ori "sobrietate". Trebuie să "trăim în cumpătare, dreptate şi evlavie în lumea aceasta" (Tit 2, 12).
Să trăieşti bine nu este altceva decât să-l iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată lucrarea ta. Îi arăţi (prin cumpătare) o iubire desăvârşită, pe care nici o nenorocire nu o poate zdruncina (ceea ce ţine de tărie), care nu ascultă decât de El (şi aceasta este dreptatea), care veghează pentru a discerne toate, de teama de a nu te lăsa luat prin surprindere de viclenie şi de minciună (şi aceasta este prudenţa)".
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803
