Conştiinţa morală este o judecată a raţiunii prin care persoana umană recunoaşte calitatea morală a unui act concret pe care intenţionează să-l facă, este pe cale să-l ducă la îndeplinire, sau l-a împlinit. În tot ceea ce spune şi face, omul trebuie să urmeze cu fidelitate ceea ce ştie că este just şi drept. Prin judecata conştiinţei sale, omul percepe şi recunoaşte prescripţiile legii divine:
Conştiinţa este o lege a spiritului nostru, dar care îl depăşeşte, care ne dă porunci, care semnifică răspundere şi datorie, teama şi speranţă. (...) Ea este mesagera Aceluia care, în lumea naturală ca şi în cea a harului, ne vorbeşte prin văl, ne învaţă şi ne conduce. Conştiinţa este cea dintâi între toţi vicarii lui Cristos.
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803