67. Pe parcursul istoriei au existat revelaţii
zise "private", dintre care unele au fost recunoscute de autoritatea
Bisericii. Ele nu fac parte, însă, din tezaurul credinţei. Rolul lor nu
este de a "îmbunătăţi" sau de a "completa" Revelaţia definitivă a lui
Cristos, ci de a-i ajuta pe oameni să o trăiască mai viu într-o anumită
perioadă a istoriei. Călăuzit de Magisteriul Bisericii, simţul
credinioşilor ştie să discearnă şi să primească ceea ce în aceste
revelaţii constituie o chemare autentică a lui Cristos sau a sfinţilor
lui adresată Bisericii.
Credinţa creştină nu poate accepta "revelaţii" care pretind să
depăşească sau să corecteze Revelaţia a cărei împlinire este Cristos.
Este cazul anumitor religii necreştine, precum şi al anumitor secte
recente care se bazează pe astfel de "revelaţii".
