696.
Focul. În timp ce apa semnifică
naşterea şi rodnicia Vieţii dăruite în Spiritul Sfânt, focul simbolizează
energia transformatoare a lucrărilor Spiritului Sfânt. Profetul Ilie, care
"s-a ridicat ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea" (Sir 48, 1),
atrage prin rugăciunea sa asupra jertfei de pe muntele Carmel
focul din cer, figura focului Spiritului Sfânt care transformă ceea ce
atinge. Ioan Botezătorul, care "va merge înaintea Spiritului cu duhul şi
cu puterea lui Ilie" (Lc 1, 17), vesteşte pe Cristos ca pe acela care
"va boteza cu Spirit Sfânt şi cu foc" (Lc 3, 16), despre care Isus va
spune: "Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie de pe acum
aprins" (Lc 12, 49). Duh Sfânt se coboară asupra ucenicilor sub formă
de "limbi de foc" în dimineaţa Rusaliilor şi îi umple de El (Fapte 2,
3-4). Tradiţia spirituală va reţine acest simbolism al focului ca unul
din cele mai expresive pentru acţiunea Spiritului Sfânt: "Nu stingeţi Spiritul" (1 Tes 5, 19).
