Pe 21 octombrie 1754 se inaugurau primele şcoli din Blaj, nucleul viitorului seminar şi gimnaziu. Din acest moment, Blajul va deveni centrul învăţământului românesc din Transilvania.
Şcolile din Blaj au fost constituite sub patronajul Bisericii Române Unite cu Roma (Biserica Greco-Catolică), constituind nucleul viitorului seminar şi gimnaziu din Blaj. Datorită acestor şcoli Blajul va fi supranumit „Mica Romă”. Iniţiativele de fondare a unor şcoli româneşti, încep de la marele luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania, Episcopul martir Inocenţiu Micu-Klein (1692-22 septembrie 1768) care adresează Împăratului Carol al VI-lea, o serie de memorii cerând înlăturarea discriminărilor şi nedreptăţilor ce se făceau românilor. Într-un memoriu din 1732, episcopul arăta necesitatea imperioasă a înfiinţării de şcoli pentru “fiii neamului nostru”.
După surghiunirea episcopului Inocenţiu, urmaşul său la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), episcopul Petru Pavel Aron (1709-9 martie 1764) înfiinţează, printr-un document din 11 octombrie 1754, şcolile din Blaj pe care le numeşte metaforic “fântâni ale darurilor”.
Este vorba, pentru început, de trei şcoli: Şcoala de obşte (elementară) – pentru învăţarea citirii, scrierii, socotirii şi “cântării” în limba română, “nici o plată de la ucenici aşteptându-se”, Şcoala latinească (de grad mediu) care va deveni gimnaziu şi liceu şi Şcoala de preoţie, mai târziu seminar, apoi Academie Teologică. Şcolile erau frecventate de fiii ţăranilor iobagi români şi ai oamenilor săraci de la oraşe.
De pe băncile Şcolilor din Blaj, au absolvit, următorii membrii ai Academiei Române: Nicolae Densuşianu, Ion Bianu, Ion Agârbiceanu, Zenovie Pâclişanu, Gheorghe Suciu, Octavian Fodor, Emil Negruţiu.
Sursa:ziarulunirea.ro