Prin cuvântul Evangheliei sale, Isus îi pregătește pe discipolii săi, de ieri și de astăzi, la sărbătoarea Împărăției lui Dumnezeu și ne eliberează de una din cele mai grele sclavii, sclavia de a trăi numai pentru tine. Este, pe scurt, omilia papei Francisc la Sf. Liturghie prezidată duminică, 8 septembrie a.c., la Antananarivo, în cea de-a treia zi a călătoriei sale apostolice în Madagascar.
Celebrarea euharistică s-a desfășurat duminică în Campusul Diecezan Saomandrakizay, de la periferia capitalei malgașe, unde cel puțin un milion de persoane au venit încă din seara precedentă pentru a lua parte la impresionanta Veghe de rugăciune cu tinerii. Inutil de adăugat că mulți dintre ei n-au mai plecat acasă peste noapte, alegând să rămână în același loc și în aceeași atmosferă în care papa a celebrat Sf. Liturghie. Tenacitatea credincioșilor malgași, având în dotare doar pături, multă răbdare și nelipsitul surâs, a fost pusă la grea încercare în timpul slujbei de vântul deosebit de puternic, care a ridicat în aer adevărate tornade de nori de praf roșiatic.
În fața altarului au fost aduse relicvele Fericitului Rafael Luis Rafiringa, călugăr din congregația Frații Școlilor Creștine, personalitate culturală și religioasă de mare prestigiu pentru istoria insulei. Frate consacrat, Fericitul Rafiringa a cârmuit, practic, viața Bisericii în perioada dificilă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când un val de persecuție s-a abătut asupra credincioșilor, iar misionarii străini au fost expulzați.
La predica Sfintei Liturghii, comentând Evanghelia duminicii cu cerințele urmării lui Isus (cf. Lc 14, 25-33), papa Francisc a remarcat că ”a merge pe urmele lui Isus nu este foarte odihnitor”. ”Orice renunțare creștină”, însă, ”are însemnătate numai în lumina bucuriei și a sărbătorii întâlnirii cu Isus Cristos”.
Prima cerință despre care Isus vorbește în evanghelia duminicii se referă la relațiile cu familia.
Papa Francisc: «Viața cea nouă pe care Domnul ne-o propune pare incomodă și se transformă într-o injustiție scandaloasă pentru cei care cred că accesul la Împărăția Cerurilor poate fi îngrădit sau redus doar la legăturile de sânge, la apartenența la un anume grup, la un clan sau la o cultură particulară. Când ”înrudirea” devine cheia decisivă și determinantă a tot ceea ce este just și bun, se ajunge la justificarea și chiar ”consacrarea” unor comportamente care duc la cultura privilegiului și a excluziunii (favoritism, clientelism și, prin urmare, corupție). Exigența prezentată de Învățătorul nostru ne face să ne înălțăm privirea și ne spune: cine nu este în stare să-l vadă pe celălalt ca pe un frate, să se emoționeze pentru viața și situația lui, dincolo de proveniența lui familială, culturală și socială, ”nu poate să fie ucenicul meu”».
A doua cerință arată ”cât de greu este să-l urmezi pe Domnul când unul vrea să identifice Împărăția Cerurilor cu propriile interese personale sau cu fascinația unei ideologii care ajunge să se folosească de numele lui Dumnezeu sau al religiei pentru a justifica acte de violență, segregare și chiar de omucidere, exilare, terorism și marginalizare”.
Papa Francisc: «Cerința Învățătorului ne încurajează să nu manipulăm Evanghelia prin reducționisme triste, ci să construim istoria în fraternitate și solidaritate, în spirit de respect gratuit față de pământ și de darurile lui, împotrivindu-ne oricărei forme de exploatare, cu îndrăzneala de a trăi ”dialogul drept cale, colaborarea comună drept conduită și cunoașterea reciprocă drept metodă și criteriu».
În fine, a reluat pontiful, ”cât de greu este să împărtășești viața cea nouă pe care Domnul ne-o dăruiește când suntem în continuu împinși să ne justificăm pe noi înșine, crezând că totul provine exclusiv din puterile noastre și din ceea ce avem; când zbuciumul acumulării devine asfixiant și oprimant, exacerbând egoismul și folosirea mijloacelor imorale!”.
Papa Francisc: «Prin aceste cerințe, Domnul vrea să-i pregătească pe discipolii săi la sărbătoarea venirii Împărăției lui Dumnezeu, eliberându-i de acel obstacol distrugător care, în cele din urmă, este una din cele mai rele sclavii: să trăiești numai pentru tine. Este ispita de a se închide în propria lume măruntă care ajunge să acorde un spațiu mic celorlalți: cei săraci nu mai intră, glasul lui Dumnezeu nu mai este ascultat, nu mai este trăită dulcea bucurie a iubirii sale, nu mai tresaltă entuziasmul de a face binele. Mulți, în această închidere, se pot simți aparent siguri, dar la sfârșit ajung să fie persoane pline de resentimente, plângărețe, fără viață. Aceasta nu este alegerea unei existențe demne și depline, aceasta nu este dorința lui Dumnezeu pentru noi, nu este viața în Duhul Sfânt care izvorăște din inima lui Cristos cel înviat».
Cu alte cuvinte, ”pe calea către Ierusalim, Domnul, prin aceste exigențe, ne îndeamnă să ne ridicăm privirea, să ajustăm prioritățile și, mai ales, să creăm spații pentru ca Dumnezeu să fie centrul și pivotul vieții noastre”.
La rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată la finalul Sfintei Liturghii de la Antananarivo, papa Francisc și-a exprimat recunoștința față de autoritățile țării și de toți cei care, deseori de o manieră invizibilă, au contribuit la buna desfășurare și la reușita călătoriei sale apostolice în Madagascar. Ultimul cuvânt, cum era firesc, a fost îndreptat spre Fecioara Maria pentru a-i încredința locuitorii acestei țări:
Papa Francisc: «Iar acum, să ne îndreptăm în rugăciune către Fecioara Maria, în ziua în care amintim nașterea sa, aurora mântuirii pentru omenire. Maria Neprihănită, pe care voi o iubiți și o cinstiți ca Mamă și Patroana voastră, să însoțească întotdeauna drumul Madagascarului în pace și speranță».
Din agenda de duminică a călătoriei apostolice în Madagascar mai menționăm vizita, în cursul după amiezii, la așa numitul ”Oraș al Prieteniei”, întâlnirea cu preoții și persoanele consacrate și, în fine, tradiționalul colocviu fratern cu Părinții Iezuiți din Madagascar.
Luni, 9 septembrie a.c., papa Francisc efectuează o călătorie apostolică în Mauritius, iar marți, 10 septembrie a.c., se întoarce la Roma.
