De Iva Mihailova
În fiecare vară milioane de persoane merg la Medjugorje în căutarea acelei atmosfere deosebite de pace şi rugăciune pe care localitatea, situată între colinele din Bosnia-Herţegovina, o oferă celui care vrea să aibă o puternică experienţă de credinţă. Din mai, când s-a desfiinţat interdicţia pentru preoţi şi episcopi de a organiza pelerinajele, numărul credincioşilor care vin a crescut. Precum şi numărul oaspeţilor iluştri. Vara aceasta printre colinele din Krizevac au venit cardinalul vicar al papei pentru oraşul Roma, Angelo De Donatis, mons. Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, şi mons. Giampaolo Crepaldi, episcop de Trieste. "Un semn al legăturii dintre Medjugorje, Biserica universală şi Sfântul Scaun" - explică la agenţia SIR mons. Henryk Hoser, vizitator apostolică cu caracter special pentru parohie. Şi în timp ce nu sunt noutăţi cu privire la statusul lui Medjugorje, stabilit de autorităţile ecleziale, au fost făcuţi mulţi paşi înainte în primirea pelerinilor graţie şi misiunii monseniorului Hoser în localitatea balcanică. L-am intervievat pentru agenţia SIR.
Mons. Hoser, deja aveţi o experienţă de peste un an în Medjugorje. Ce s-a schimbat în acest timp? Care sunt impresiile dumneavoastră?
Aceasta este a doua misiune a mea în Medjugorje. În urmă cu doi ani am venit pentru prima dată ca să cunosc situaţia şi de un an sunt rezident aici ca vizitator apostolic cu caracter special. Aş spune că nu sunt schimbări spectaculoase, ci s-a schimbat dezvoltarea organică de la Medjugorje ca fenomen eclezial şi pastoral. Munca mea este să dezvolt pastoraţia de la Medjugorje şi să asigur că pelerinii primesc o primire bună, nu numai logistică ci mai ales spirituală. Este vorba de o provocare foarte dificilă pentru că numărul pelerinilor care provin din toată lumea este foarte mare, au nevoie să fie însoţiţi în limbile lor materne. Noi avem 16 cabine de traducere simultană pentru celebrări şi cateheze.
Există estimări cu privire la numărul persoanelor care merg în fiecare an la Medjugorje? Ce anume le atrage?
Numărul este desigur în creştere, după părerea noastră cifra este în jur la trei milioane de persoane pe an, fluxul major este vara, dar sunt pelerini în timpul întregului an. Este greu de explicat ce anume îi atrage, nu este un lucru tangibil, oamenii caută o realitate spirituală pe care reuşesc s-o găsească aici în momentele de rugăciune, adoraţie euharistică, meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, sacramentul spovezii care este tipic la Medjugorje. Cea mai mare parte a credincioşilor vin din Italia şi din Polonia, dar sunt şi mulţi vizitatori locali, din Bosnia-Herţegovina şi din Croaţia, din Balcani. Această atmosferă de pace şi tăcere, de momente cu Domnul îi atrage, trăiesc experienţe puternice de credinţă, se reapropie de Dumnezeu şi mulţi se întorc aducându-i pe prietenii lor.
Excelenţă, dumneavoastră locuiţi lângă biserica "Sfântul Iacob" încredinţată fraţilor minori franciscani. Dumneavoastră aveţi şi puteri de ordinariu, cum este administrată şi organizată parohia?
Parohia funcţionează graţie angajării continue a multor persoane, înainte de toate a preoţilor - la Medjugorje lucrează 13 preoţi franciscani care în cazuri de mari grupuri de pelerini se bazează pe prezenţa altor fraţi sau preoţi diecezani din dieceza de Mostar-Duvno. Un ajutor vine şi de la preoţii care însoţesc diferitele grupuri. Focus-ul este asupra spovezilor, dar se fac şi zile de reculegere, Medjugorje este vestită pentru zilele de reculegere cu post în care timp de o săptămână persoanele rămân numai cu pâine şi apă. Avem un program săptămânal foarte bogat, dimineaţa sunt liturghiile în diferitele limbi şi catehezele în timp ce după-amiază se recită rozariul şi liturghia de seară cu o reflecţie. De trei ori pe săptămână este adoraţia la Preasfântul Sacrament şi o dată venerarea crucii. Apoi sunt cele doi dealuri - Krizevac (muntele crucii), unde este o cruce foarte mare şi persoanele urcând fac Via Crucis, şi Podbrdo, unde se află statuia Sfintei Fecioare Maria şi în urcare întâlnesc misterele rozariului.
Bosnia-Herţegovina este o ţară martirizată din multe puncte de vedere, după părerea dumneavoastră un loc ca Medjugorje este o resursă pentru ţară?
Fără îndoială multe persoane cunosc Bosnia-Herţegovina graţie lui Medjugorje, o localitate vestită care influenţează în mod foarte pozitiv asupra vieţii sociale prin cultul răspândit faţă de Maria, Regina păcii. Balcanii au trăit războaie fratricide teribile cu multe victime şi amintirea războiului este încă foarte vie, pentru aceasta promovarea păcii îl învaţă pe cel care trăieşte aici convieţuirea paşnică. În ţară sunt persoane de etnii şi religii diferite, din trei grupuri distincte: musulmani, ortodocşi şi catolici şi Medjugorje propune tuturor această chemare pentru pace şi unitate naţională.
Care este statusul lui Medjugorje? Încă nu este un sanctuar marian recunoscut de Sfântul Scaun?
Statusul lui Medjugorje în ultimii ani nu s-a schimbat, eu am primit mandatul de la Sfântul Părinte şi sunt în contact obişnuit cu Secretariatul de Stat căruia îi prezint toate activităţile, situaţia, dezvoltarea sa etc. Medjugorje încă nu are un titlu de sanctuar marian, există numai parohia de Medjugorje care nu este nici sanctuar naţional, nici diecezan. Acest titlu încă n-a fost atribuit lui Medjugorje.
În ultimul an s-au intensificat legăturile cu Biserica italiană. Dumneavoastră aţi întâlnit episcopii din Umbria cu cardinalul Bassetti la Sarajevo şi la 1 august la Medjugorje a venit cardinalul De Donatis? Este semn al unei apropieri deosebite?
Da, au început să vină şi cardinali şi episcopi. Pentru prima dată, Festivalul Tinerilor a fost inaugurat de un cardinal, în acest caz, cardinalul De Donatis, vicar al papei pentru oraşul Roma, apoi evenimentul va fi încheiat (la 6 august) de mons. Rino Fisichella, arhiepiscop din Curia Romană, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare. Suntem foarte bucuroşi de prezenţa acestor păstori din Italia şi din toată lumea, este o demonstrare a legăturii dintre Medjugorje şi Biserica universală, dar şi cu Sfântul Scaun.
(După agenţia SIR, 17 august 2019)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
