În vizită, la Papa Francisc, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin

În audienţă, luni seară, la Papa Francisc, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin.

Este a patra vizită la Vatican a lui Vladimir Putin şi a şasea a unui şef de stat rus după reluarea relaţiilor diplomatice depline dintre Rusia şi Sf. Scaun pe 15 martie 1990, cu un an înainte de desfiinţarea Uniunii Sovietice.

Prima vizită la Vatican a fost efectuată de preşedintele Boris Eltsin, pe 20 noiembrie 1991. Pe agenda colocviilor cu regretatul Ioan Paul al II-lea se aflau atunci chestiunile legate de libertatea religioasă în noul anotimp al Rusiei. A doua vizită la Vatican a lui Boris Eltsin a avut loc pe 2 februarie 1998, când a discutat cu Ioan Paul al II-lea situaţia politică şi religioasă din Rusia, unde în iunie 1997 fusese adoptată legea controversată privind libertatea de conştiinţă şi statutul asociaţiilor religioase.

Primele două vizite efectuate de Vladimir Putin la Vatican au avut loc pe 5 iunie 2000 şi pe 5 noiembrie 2003, într-o perioadă de tensiune între Biserica Catolică şi Patriarhatul Moscovei. Pe 13 martie 2007 Vladimir Putin a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea, într-un climat de destindere în raportul dintre catolici şi ortodocşi. Comunicatul Sălii vaticane de presă, difuzat la încheierea acestei întrevederi, sublinia că relaţiile bilaterale sunt „cordiale” şi că de ambele părţi s-a exprimat aspiraţia de a contribui la dezvoltarea ulterioară a relaţiilor, cu noi posibilităţi de colaborare în domeniul cultural.

Climatul cordial a fost confirmat şi de succesiva vizită de pe 3 martie 2009 a noului preşedinte al Rusiei, Dimitri Medvedev, în prezent primul ministru al Federaţiei Ruse.

Papa Francisc, trebuie amintit, a avut un prim contact cu preşedintele Putin la 4 septembrie a.c. Cu ocazia summit-ului G20 de la Sankt-Petersburg, Suveranul Pontif i-a trimis o scrisoare preşedintelui rus, în calitate de gazdă a reuniunii internaţionale, pentru a cere mai marilor lumii să nu rămână „inerţi în faţa dramelor prin care trece de prea multă vreme populaţia siriană”. Papa îndemna ţările dezvoltate „să renunţe la pretenţia zadarnică a unei soluţii militare” amintind că „fără pace nu există creştere economică”.

Cât priveşte relaţiile bilaterale, trebuie spus că Sfântul Scaun întreţine relaţii diplomatice cu Rusia – pe atunci, Uniunea Sovietică – de la 15 martie 1990, după vizita istorică la Vatican a preşedintelui URSS, Mihail Gorbaciov, de la 1 decembrie 1989.

Normalizarea relaţiilor bilaterale între Sf. Scaun şi URSS – pentru care contactele politice au fost reluate încă din anii ’60 – a fost precedată şi pregătită de o serie de intervenţii încadrate într-un proces de destindere, lansat pe timpul reformelor lui Gorbaciov, care a ulterior venit din nou la Vatican, dar în vizită privată, în 1993 şi 1998.

Dintre semnele fazei de destindere trebuie amintită prezenţa la celebrările solemne ale Mileniului de la Botezul Rusiei în 1988 a unei delegaţii a Bisericii Catolice de înalt nivel, printre care şi cardinalul secretar de Stat Agostino Casaroli. În acelaşi sens, de menţionat şi întâlnirile succesive de la Moscova cu Mihail Gorbaciov ale card. Casaroli şi card. Angelo Sodano, pe atunci secretar pentru Raporturile cu Statele. Tot la fel, o contribuţie semnificativă a avut-o şi schimbul de scrisori personale dintre Gorbaciov şi Ioan Paul al II-lea.

Pe 15 martie 1990, Vaticanul şi Kremlinul au stabilit instituirea de reprezentanţe oficiale conduse de un nunţiu apostolic, respectiv, un ambasador extraordinar şi plenipotenţiar.

Primul reprezentant al Sf. Scaun în URSS, ulterior „Federaţia Rusă”, a fost arhiepiscopul Francesco Colasuonno (1990-1994).

Actualul nunţiu în Rusia este mons. Ivan Juecovic, în timp ce ambasador al Federaţiei Ruse pe lângă Sf. Scaun este Alexander Avdeev.

Mai jos, un rezumat al Scrisorii trimisă de Papa Francisc preşedintelui rus Vladimir Putin cu ocazia summit-ului G20 de la Sankt-Petersburg

(RV 05 sep 2013) Papa Francisc a trimis o scrisoare preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, care, începând de joi, 5 septembrie, găzduieşte şi prezidează la Sankt-Petersburg summit-ul G20, grupul primelor 20 de ţări dezvoltate, însumând două treimi din populaţia globală şi 90% din PIB-ul mondial. Pe agenda oficială a reuniunii, creşterea economiei şi combaterea evaziunii fiscale.

Deşi summit-ul G20 „nu are ca scop principal securitatea internaţională”, observă Suveranul Pontiful în scrisoare, reuniunea de la Sankt-Petersburg „nu poate să nu ţină cont de situaţia din Orientul Mijlociu, în special din Siria. Din păcate”, se citeşte în scrisoarea Papei adresată lui Vladimir Putin, „e dureros să vezi că, de la declanşarea conflictului sirian, prea multe interese de parte au avut întâietate, blocând găsirea unei soluţii care să evite masacrul inutil la care asistăm. Liderii Statelor din G20”, este îndemnul Sfântului Părinte, „să nu rămână inerţi în faţa dramelor pe care populaţia siriană le trăieşte de prea multă vreme şi care riscă să aducă noi suferinţe într-o regiune atât de încercată şi care are atâta nevoie de pace. Dumneavoastră tuturor, şi fiecăruia în parte, vă adresez un stăruitor apel de a ajuta la găsirea unor căi prin care să se depăşească diversele contrapoziţii şi să se renunţe la pretenţia zadarnică a unei soluţii militare. Să fie, mai degrabă, o nouă angajare de a căuta cu determinare şi curaj o soluţionare paşnică, prin dialog şi negocieri între părţile interesate, cu sprijinul concertat al Comunităţii Internaţionale. În plus, este o datorie morală pentru fiecare guvern din lume să sprijine orice iniţiativă menită să promoveze asistenţa umanitară a celor care suferă în interiorul şi în afara ţării din cauza conflictului”.

„Contextul actual de strânsă interdependenţă”, continuă Suveranul Pontif în scrisoarea sa, „cere un cadru financiar mondial cu reguli proprii juste şi clare, pentru a se ajunge la o lume mai echitabilă şi solidară, în care să fie posibil să se învingă foamea, să se ofere tuturor un loc de muncă demn, o locuinţă decentă şi asistenţa sanitară necesară. Preşedinţia Dumneavoastră a grupului G20 pentru anul în curs şi-a asumat angajamentul de a consolida reforma organizaţiilor financiare internaţionale şi de a crea un consens cu privire la standardele financiare adecvate circumstanţelor actuale. Cu toate acestea, economia mondială se va putea dezvolta cu adevărat în măsura în care va fi capabilă să permită o viaţă demnă pentru toate fiinţele umane, de la cei mai bătrâni la copiii ce sunt încă în sânul mamei, nu doar pentru cetăţenii ţărilor membre din grupul G20, dar pentru toţi locuitorii planetei, chiar şi pentru cei care se află în situaţii sociale mai grele sau în locurile mai îndepărtate”.

„În această optică”, afirmă Papa Francisc, „conflictele armate constituie în viaţa popoarelor întotdeauna negarea deliberată a oricărei înţelegeri internaţionale posibile, provocând dezbinări profunde şi răni dureroase, care au nevoie de ani îndelungaţi pentru a se închide. Războaiele constituie refuzul practic de a se angaja în atingerea marilor obiective economice şi sociale pe care şi le-a propus Comunitatea Internaţională, cum ar fi, de exemplu, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Din nefericire, numeroasele conflicte armate care şi astăzi afectează omenirea ne prezintă zi de zi o imagine dramatică de sărăcie, foame, boală şi moarte. Într-adevăr, fără pace nu există creştere economică. Violenţa nu duce niciodată la pace, condiţie necesară pentru dezvoltare”.