Fratele Mihai din Prilog ne invita să cerem în fiecare zi ajutorul Maicii Sfinte și să spunem: “apără-ne de ispite și de spiritele care nu sunt bune, iar acele ispite și spirite care nu sunt bune și se află în noi până în prezent, să fie scoase afară și să nu mai intre iară...”. De notat faptul că această rugăciune era indicată simplilor credincioși, dar și preoților sau călugărilor sau episcopilor, indicând astfel o luptă constantă, la toate nivelele, așa cum de fapt ne invită să vedem viața noastră spirituală rugăciunea împărătească, Tatăl nostru: “și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău”. Zi de zi, cu toții avem nevoie de ajutorul ceresc pentru a fi apărați, eliberați și mântuiți. Evanghelia de astăzi ne conduce în aceeași direcție. Știm deja că sfântul apostol și evanghelist Matei are două personaje acolo unde ceilalți au doar unul: așa e cu orbii, așa e cu cei doi îndrăciți de astăzi. Al doilea orb este menit să ne aducă aminte de noi înșine și de orbirile noastre. Al doilea îndrăcit de faptul că nici unul dintre noi, oricine ar fi și oriunde ar fi nu este scutit de lupta spirituală cu spiritul mut care ne împiedică să vorbim cu Dumnezeu în rugăciune și cu aproapele nostru, cu spiritul surd care ne împiedică să auzim și să înțelegem șoaptele Spiritului Sfânt și cu atâtea alte spirite din văzduh, cu care, așa cum ne aduce aminte Sfântul Pavel, ne luptăm, mai mult sau mai puțin conștienți, zi de zi.
Între a ne lăsa prinși și a pactiza, trăind astfel în mormintele noastre și în umbra morții sau a fi sub influența celui rău într-un mod mai discret precum locuitorii care își plâng porcii și în același timp îl alungă pe Mântuitorul, există o gamă întreagă de nuanțe existențiale și am fi cu totul nepregătiți dacă am fi lăsați de capul nostru. Adevăratul discernământ este cel al Luminii, care atunci când apare, vădește întunericul și-l nimicește. De aceea singura, adevărata scăpare este Isus Cristos. În prezența Lui totul se revelează, întunericul este obligat să-și mărturisească prezența: o fac cei doi îndrăciți, o fac locuitorii ținutului, o facem și noi ori de câte ori suntem în fața lui Isus, în rugăciune, în taina iertării păcatelor, în Sfânta Scriptură. Părintele Rene Chenesseau, un faimos exorcist francez, spunea că putem sesiza cu adevărat starea noastră doar atunci când avem o viață spirituală dinamică. Atunci percepem cu adevărat problemele, slăbiciunile, păcatele. E ca și diferența dintre un rău și o baltă cu apă stătută. Atunci când pui un obstacol de-a lungul unui râu tumultuos, un trunchi de copac de exemplu, imediat sesizezi din mișcarea apei că există un obstacol. Dacă același trunchi de copac îl așezi într-o apă stătută nu se schimbă nimic fiindcă lipsește forța dinamică a apei curgătoare.
Isus ne promitea în sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt că râuri de apă vie vor izvorî din cei ce cred în El. Cu cât vom fi mai aproape de El, cu atât mai mult izvoarele sufletului nostru vor fi mai curate și mai puternice, vădind și spulberând obstacolele pe care cel rău încearcă să le pună în viața noastră. Cu cât mai mult Maica Sfântă va fi reperul și ajutorul nostru cotidian cu atât mai mult puterea iadului va fi zdrobită sub picioarele ei. Lupta noastră este așadar pe urmele lui Isus, în umbra Crucii și sub ocrotirea Maicii Sfinte. Nu cu turmele de porci ale lumii, nici cu toate falsele valori și fericiri ce duhnesc a mormânt și a moarte, ci la picioarele Mântuitorului, îmbrăcați în haina albă a botezului. Vindecați, eliberați, mântuiți.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev. Mt. 8, 28-32
Şi trecând Isus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
