Duminica chemării primilor apostoli
La început, când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, Adam a primit stăpânirea peste toate creaturile, de aceea el le dă un nume și deci o identitate. După cum ne spune Cartea Facerii, Domnul însuși le aduce în fața lui Adam: “Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice”. Aceasta era nobila misiune a omului pe acest pământ. O misiune compromisă în momentul păcatului strămoșesc, prin care numele și identitatea creaturilor este bulversată de păcatul celui care trebuia să guverneze și să dea identitate în numele lui Dumnezeu. Relația dintre Adam și lumea creată se schimbă în mod radical fiind de acum sub semnul blestemului așa cum ne spune cuvântul Scripturii: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine!” Pentru păcatul lui Adam așadar, nu doar urmașii lui au de suferit, ci întreaga Creație.
În acest context înțelegem mult mai bine chemarea primilor ucenici și felul în care Isus, noul Adam, îi readuce pe primii oameni ai noii Creații la adevărata lor identitate, la adevărata misiune și la adevăratul nume: Simon devine Petru. De acum înainte nu e de mirare că vânturile și valurile, bolile și diavolii ascultă glasul lor: nu fac nimic altceva decât să recunoască prin ei vocea Noului Adam cel care trebuia încă dintru început să stăpânească întreaga Creație.
Trecerea de la haosul produs de păcat, la ordinea firească în Isus Cristos este redată într-un mod cu totul aparte în viața Sfântului Pavel din Tebe. Sunt descrise ființe mitologice venerate de multe popoare ca și zeități, dar care se recunosc simple creaturi în așteptarea Noului Adam și deci a adevăratului Stăpân: “Venind la un loc pietros, a văzut o altă fiară, care avea asemănare omenească până la brâu, iar cealaltă parte a trupului era de fiară, adică picioare de capră şi coarne în cap. De vederea acesteia minunându-se bătrânul şi cu credinţă neîndoită fiind înarmat, fără frică a întrebat, zicând: "Cine eşti tu?" Iar fiara, aducându-i poame de finic din cale, ca semn de pace, îi zicea: "Sunt un muritor din cei ce locuiesc în pustie, pe care neamurile cele întunecate cu rătăcirea numindu-ne satiri, între zeii lor ne-au cinstit. Dar sunt trimis de la turma mea, să slujesc ţie ca să te rogi pentru noi Stăpânului celui de obşte, pe care l-am cunoscut că a venit în lume şi în tot pământul a ieşit vestirea lui".
Să medităm și noi, ascultând evanghelia de astăzi la chemarea noastră și la semnificația botezului și a numelui primit. Dumnezeu ne-a răscumpărat din păcat și ne-a repus la locul din care a căzut Adam. Ne-a redeschis ușa Raiului și porțile Împărăției!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 4,18-23
Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.
