Papa Francisc a continuat şirul catehezelor dedicate rugăciunii "Tatăl nostru", explicând că primul pas al oricărei rugăciuni creştine este "intrarea într-un mister, cel al paternităţii lui Dumnezeu".
«Pentru a înţelege în ce măsură Dumnezeu ne este tată, noi ne gândim la chipurile părinţilor noştri, însă trebuie întotdeauna să le 'rafinăm', să le purificăm într-o anumită măsură», a spus pontiful făcând trimitere şi la Catehismul Bisericii Catolice care, la numărul 2779, spune: "Purificarea inimii se referă la imaginile paterne şi materne, izvorâte din istoria noastră personală şi culturală şi care ne influenţează legătura cu Dumnezeu" (2779).
Papa Francisc: «Nimeni dintre noi nu a avut părinţi perfecţi, nimeni; după cum noi, la rândul nostru, nu vom fi vreodată părinţi sau păstori perfecţi. Toţi avem defecte. Toţi. Trăim mereu relaţiile noastre de iubire sub semnul limitelor noastre şi, totodată, al egoismului nostru, fiind deseori poluate de dorinţe de posesie şi de manipulare a celuilalt. De aceea, uneori, declaraţiile de iubire se transformă în sentimente de mânie şi ostilitate.»
«Iată de ce», a continuat pontiful, «când vorbim despre Dumnezeu ca despre un "tată", în vreme ce ne gândim la imaginea părinţilor noştri, în special dacă au ţinut la noi, trebuie, în acelaşi timp, să mergem mai departe. Pentru că iubirea lui Dumnezeu este cea a Tatălui "care este în ceruri", potrivit expresiei care ne îndeamnă să-l folosim pe Isus: este iubirea totală pe care noi, în această viaţă, o gustăm doar în mod imperfect. Bărbaţii şi femeile sunt veşnic cerşetori de iubire – şi noi suntem cerşetori de iubire: avem nevoie de iubire – [ei] caută un loc unde să fie în sfârşit iubiţi, însă nu-l găsesc. Câte prietenii şi câte iubiri dezamăgite există în lumea noastră!»
Referindu-se la numeroasele situaţii în care iubirea noastră a fost slabă şi intermitentă, pontiful a pus în lumină existenţa unui alt fel de iubire, cea a Tatălui:
Papa Francisc: «Însă, există o altă iubire, cea a Tatălui "care eşti în ceruri". Nimeni nu trebuie să se îndoiască de faptul că este destinatarul acestei iubiri. Ne iubeşte. 'Mă iubeşte', putem spune. Chiar dacă tatăl şi mama noastră nu ne-ar fi iubit – o ipoteză istorică – există un Dumnezeu în ceruri care ne iubeşte cum nu ne-a mai iubit nimeni vreodată pe acest pământ şi nici nu va reuşi vreodată. Profetul Isaia spune: «Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine. Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! (Is, 49,15-16)»
«Expresia 'în ceruri'» – a explicat pontiful - «nu doreşte să exprime îndepărtarea, ci o diversitate radicală, o altă dimensiune». În încheierea cuvântului de învăţătură dedicat rugăciunii "Tatăl nostru", papa Francisc ne îndeamnă să nu ne fie teamă pentru că nimeni dintre noi nu este singur, pentru că fiecare dintre noi este fiu preaiubit al lui Dumnezeu.
Înainte de audienţa generală, papa Francisc s-a întâlnit, în bazilica Sfântul Petru, cu circa 2500 de reprezentanţi ai diecezei de Benevento, veniţi pentru a întoarce vizita pe care papa Francisc a făcut-o la Pietrelcina, la 17 martie anul trecut, în contextul împlinirii a 100 de ani de la apariţia stigmatelor permanente ale sfântului Pius din Pietrelcina (Padre Pio) şi la 50 de ani de la moartea sa.
Primiţi acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul catehezei audienţei generale de miercuri, 20 februarie a.c., desfăşurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
