Cel dintâi cardinal al românilor martirizat pentru credința sa în unire cu Scaunul Apostolic al Romei, Episcopul Dr. Iuliu Hossu (1885-1970), consacrat episcop la numai 32 de ani (în 1917), Păstor al Eparhiei Greco-Catolice de Gherla și, din 1930 – după mutarea Sediului episcopal de la Gherla la Cluj –, Episcop de Cluj-Gherla, a fost o personalitate marcantă a timpului său.
Absolvent de studii teologice la Blaj și apoi la Roma, doctor în filosofie și în „sfânta teologie”, mai târziu Senator de Drept și membru de onoare al Academiei Române, cunoscător a mai multor limbi, iscusit mânuitor al cuvântului, mai ales când era în apărarea Bisericii și a neamului său, a fost cunoscut și iubit de poporul pe care-l păstorea din cu totul alte motive, decât cele care-l propulsau în fruntea societății civile.
Era, mai înainte de toate, purtător și dătător al luminii credinței și al mângâierilor sufletești pentru cei mulți, cărora le dăruise inima sa întreagă. Până la arestarea sa, în 1948, ani și ani la rând, din primăveri și până târziu în toamne, nu înceta să-și străbată de-a lungul și de-a latul eparhia de Dumnezeu încredințată. I se dusese vestea ca „Episcop al vizitațiilor canonice”. Cu carul tras de cai sau boi și chiar la pas printre coline, purta vestea bună a mântuirii lui Dumnezeu din sat în sat, din casă în casă, fără să facă deosebire între săraci și bogati, între cerșetori și oameni de vază, pentru toți avea o vorbă bună și o povață. Era pretutindeni așteptat, căutat, întâmpinat de mulțimi în sărbătoare, din depărtări veneau să-l asculte, să-i ceară binecuvântare.
Presa vremii poartă urmele trecerii sale prin parohii și protopopiate. Spre exemplu, în toamna anului 1942, Episcopul Iuliu Hossu se afla în jud. Sălaj, la poalele Munților Meseș, unde, la 1 noiembrie, sfințea o biserică după renovare, în com. Bogdana, Protopopiatul Buciumi. Ziarul Tribuna Ardealului, (nr. 622, 13 nov. 1942) păstrează un reportaj despre acest eveniment (autor: pr. V. Sima), unde Arhiereul a fost întâmpinat la intrarea în sat de „feciori și fete îmbrăcați în admirabile costume românești și de toată populația satului”, apoi condus spre biserică de „cortegiu, în frunte cu feciorii călăreți, încadrând trăsura”.
În predica rostită la acea dată, una dintre puținele predici de la Episcopul Hossu care s-au păstrat, a pornit de la cuvântul Mântuitorului, «Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată și își va pierde sufletul său?» (Marcu, 8, 36). Episcopul a continuat: „Pentru a recâștiga acest suflet și a-l așeza iarăși în vrednicia dintru început, ca să fie iarăși scânteie dumnezeiască, s-a coborât Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe pământ. Din prețul plătit de Fiul lui Dumnezeu, vedem prețul sufletului”.
„Apostolii și urmașii lor, episcopii și preoții, cu puterea dumnezeiască iartă păcatele. Domnul nostru Isus Hristos le-a zis, la Înălțarea Sa, apostolilor Săi: «nu peste multe zile vă veți îmbrăca cu putere de sus» (Lc 24,49). Această putere iartă păcatele. Dezlegarea de la mărturisire așază sufletele în brațele Părintelui ceresc…
Așa sunt de scumpe sufletele în fața lui Dumnezeu, că nu S-a mulțumit cu jertfa de pe Cruce a vieții Fiului său, ci a hotărât să se reînnoiască până la sfârșitul lumii jertfa vieții Sale pe sfintele altare. Pentru hrănirea sufletelor ne-a lăsat însuși trupul și sângele Său, când a zis, la Cina cea de Taină: «Luați, mâncați, acesta este trupul meu…» și, – luând paharul și mulțumind – le-a dat lor zicând: «Beți dintru acesta toți, căci acesta este sângele meu, al legii celei nouă, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor» (Mt 26, 26-28). Ascultați acum cuvintele Domnului, pe cari le adaugă: «Aceasta să o faceți întru pomenirea mea» (Lc 22,19).
Pe sfintele altare coboară Domnul și se îmbie de hrană și băutură sufletelor scumpe Lui. Comoara mare a sufletelor se vede din aceasta. Este nimic, de am dobândi lumea întreagă și sufletul ni l-am pierde. Și, – nimeni nu poate să se osândească, decât din a lui vină. Hristos, ne cheamă la Sine când ne zice: «veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi» (Mt 11,28). Altarele tale, Doamne, sunt cuiburi în care ne putem odihni; dar, și mai mult, cetate nebiruită, în care ne putem așeza, ne putem retrage, știind că suntem în port de mântuire”…
Așa vorbea Păstorul și îndemna la bucurie: „Bucurați-vă, că Domnul este aproape de fiecare din voi. Bucurați-vă, zic, căci Domnul este aproape! Este în sufletul vostru. Este în casele voastre. Umblă cu voi în cărările voastre. Vă însoțește în toate locurile… țineți-L cu voi! Aveți credință în Mântuitorul nostru Isus Hristos!…
Rămâneți cu toții îmbrățișați în dragostea mea, și în dragostea lui Dumnezeu-Tatăl, care să rămână întru voi. Gândul meu merge peste tot acest ținut, pe care l-am cutreierat, cercetându-vă pe mulți din voi, pe la casele voastre. Gândul meu trece prin toate satele și trimite binecuvântarea și pacea Domnului la toți cei dragi ai vostri. Duceți voi, cu toții, în satele voastre și în familiile voastre binecuvântarea Domnului, cerșită asupra voastră și asupra lor.
Niciunul din voi să nu se îndoiască, că această binecuvântare se coboară asupra lor, pentru credința voastră, arătată în această sărbătoare a sfințirii bisericii voastre. Nu numai voi să fiți mângâiați, dar toți acei pentru care v-ați rugat. Toți să aibă mângâierea plinirii cererii… Luați voi binecuvântarea Preafericitului Părinte Papa de la Roma, încredințată mie să o dau poporului cu ocazia cercetărilor mele prin parohii”.
La această vizită în Protopopiatul Buciumi, „Preasfințitul Episcop Dr. Iuliu Hossu a insistat asupra faptului că preoțimea română unită, deși este catolică și, prin urmare, încadrată în Biserica Universală, totuși este destinată poporului român, căruia trebuie să îi slujească în toate împrejurările și să-i împărtășească toate momentele din viață, «și bucuria, și amarul»… «Voi, pentru acest popor, român, sunteți destinați și cu el trebuie să vă petreceți viața și să vă înfrățiți și la bine și la rău, și la ușor și la greu… Voi trebuie să serviți, cu același drag și devotament, atât Biserica, cât și neamul din care faceți parte… Sunteți români și creștini catolici. Nu trebuie să uitați nici unul din aceste lucruri, în toate zilele vieții voastre!»”…
„Cuvinte de aur, cuvinte de apostol!” – a încheiat gazetarul.
