Sărbătorile sfinților reprezintă pentru credincioșii creștini îndemnuri la o viață dedicată lui Dumnezeu și aproapelui în simplitatea apropierii de Creator și de creație. În acest sens întâlnirea cu sfinții și manifestarea devoțiunii față de aceștia trebuie să se exprime printr-o atitudine de respect și ascultare.
Schitul carmelitan ”Sf. Cruce” din Stânceni a celebrat sărbătoarea Sfintei Tereza de Lisieux în această atmosferă alături de prieteni și apropiați. De notat venirea părintelui Ioan Fărcaș, protopopul de Târgu Mureş, cu un grup de credincioşi. Prezentă la Stânceni, prin moaștele sigilate în masa altarului bisericii schitului, Sfânta Tereza revarsă ploaia de trandafiri promisă asupra acelora care îi cer mijlocirea.
Programul sărbătorii Sfintei Tereza a cuprins o scurtă, dar interesantă conferință propusă de Maica Éliane și părintele Adrian Stoian, preot ortodox din Toplița. Aceștia au prezentat viețile Sf. Siluan Athonitul (1866-1938) și a Sf. Tereza de Lisieux (1873-1897), doi sfinți care au trăit în tradiții liturgice diferite, dar care au intrat în comuniunea sfinților prin jertfa vieții și puterea mesajului de credință, speranță și iubire pe care ni l-au lăsat. Dacă Sf. Tereza a ”simțit”, după cum o spune adesea, prezența lui Dumnezeu și necesitatea de a acționa pentru ca Dumnezeu să fie cunoscut și iubit, Sf. Siluan scoate în evidență modul în care sufletul tânjește după Dumnezeu, o dorință care consumă și împlinește.
Ziua a continuat cu vecernia sfintei Tereza, un oficiu cântat de cei prezenți în biserica schitului, folosind imnele din Antologhionul carmelitan editat prin meritul, preocuparea și osteneala maicilor Carmelului de la Stânceni, care au pregătit ediția în limba română a textelor compuse în limba franceză pentru oficiile proprii ritului bizantin (Mitropolit Lucian Mureșan în Cuvânt înainte la Antologhionul carmelitan, Ed. Buna Vestire; Blaj, 2002).
Întâlnirea s-a încheiat prin așezarea intențiilor de rugăciune ale celor prezenți la statuia Sfintei Tereza din apropierea bisericii, dovadă a încrederii în mijlocirea acestei sfinte care, în pofida vieții scurte și a faptului că nu a părăsit niciodată mănăstirea a devenit prin râvnă, dăruire și iubire patroana misiunilor (în 14 decembrie 1927, prin Papa Pius al XI-lea) și doctor al Bisericii (în 19 octombrie 1997, prin Sf. Ioan Paul al II-lea Papa).
Adăugăm textul conferinței Maicii Éliane:
Pr. Adrian Lung
