„Pentru o ecologie a omului”

 A fost prezentată recent în Italia o antologie de texte ale Papei Benedict al XVI-lea intitulată „Pentru o ecologie a omului”, publicată de editura LEV (Libreria Editrice Vaticana). Culegerea de texte, sub îngrijirea Mariei Milvia Morciano, a fost prezentată în cadrul celei de a VII-a ediţii a manifestării „Librăria Editură Vaticană la Pordenone. A asculta, a citi, a creşte”, organizată de la 18 la 20 octombrie în oraşul din nordul Italiei.

Cartea „Pentru o ecologie a omului”, a fost prezentată în cadrul manifestării de secretarul particular al Papei Francisc şi fost colaborator la secretariatul particular al Papei Benedict, mons. Alfred Xuereb. Acesta intervievat fiind de Radio Vatican, a declarat: „Trebuie să recunosc că am fost un pic nedumerit când am primit invitaţia de la Pordenone. Am spus că nu sunt scriitor, nici jurnalist, cu atât mai puţin un cercetător, dar organizatorii mi-au cerut să dau mărturia mea personală. Trebuie să spun că, de o bucată de vreme, simt în mine o anumită dorinţă, aceea de a contribui personal la dezvăluirea adevăratei identităţi a Papei Benedict. Este pentru mine un motiv de suferinţă când aud comentarii care sunt departe de a-l reprezenta pe adevăratul Benedict al XVI-lea. Eu – a continuat mons. Xuereb – care am avut harul de a-l cunoaşte îndeaproape, am dorinţa de a spune cine este cu adevărat persoana pe care am cunoscut-o”.

Referitor la culegerea de texte, mons. Xuereb a fost întrebat în ce măsură lipsa iniţiativelor de ocrotire a mediului se datorează crizei umane şi spirituale a omului modern?

„Foarte mult! În această carte, prezentată acum la Pordenone, găsim un text în care Papa Benedict scrie: «Este necesar ca mai întâi de toate să se redescopere semnificaţia persoanei în dimensiunea ei umană şi comunitară, pornind de la fundamentul vieţii de familie, izvor de iubire şi afecţiune din care decurge simţul solidarităţii şi al împărţirii cu ceilalţi». Asupra acestor cuvinte – a reluat mons. Xuereb – trebuie să medităm îndelung. De ce anume depinde primatul persoanei umane? În om se oglindeşte imaginea lui Dumnezeu, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, iar creaţia (sau mediul înconjurător – n.r.) este un dar, este grădina în care Domnul a vrut ca noi să trăim. Dar să nu uităm că omul are o mare responsabilitate. (…) Benedict scrie că omul care într-adevăr ţine la pace, trebuie să ţină întotdeauna cont de legătura dintre ecologia naturală şi ecologia umană. De aici, reiese o strânsă legătură între pacea din creaţie şi pacea dintre oameni”.

Cum îşi arăta Benedict al XVI-lea în viaţa de zi cu zi iubirea faţă de natură?

„Aş spune că prima imagine care-mi vine în minte este faptul că, efectiv, se înduioşa în faţa animalelor şi a naturii. Îi place să stea în aer liber. Când ieşeam pentru a face o scurtă plimbare, când venea şi fratele său din Germania, retrăia într-un anumit fel momentele din copilărie când făceau excursii în natură. Trebuie să adaug că Papei Benedict nu-i plac numai pisicile, dar toate animalele. Vă povestesc o anecdotă despre păsări. Acum câţiva ani, în timpul iernii, ieşind în Grădinile Vaticanului pentru rugăciunea rozariului, vedeam deseori apropiindu-se o mierlă albă. După rugăciune, mă întreba dacă pasărea s-a mai întors, spunându-mi să o fotografiez. Am vorbit cu fotografii noştri, care au aparate mai bune decât mine, ne-am dus şi am făcut câteva fotografii. Când le-a văzut, Papa a avut o reacţie de uimire şi bucurie. Mi-a spus că merită să fie publicate. Câteva zile mai târziu, fotografiile au ajuns în cotidianul L’Osservatore Romano. Şi încă ceva: la încheierea audienţelor generale, lumea îi aducea din parohii diferite imagini cu Sfinţi. I-am spus Papei că într-una din aceste imagini era reprezentat un Sfânt care avea alături un câine. Papa Benedict mi-a răspuns: «Alfred, aceşti Sfinţi sunt nu doar simpatici, dar devin într-un fel mai umani». E o replică – a subliniat mons. Xuereb - în care se vede atenţia sa faţă de prezenţa animalelor în apropierea acestor oameni, care devin astfel Sfinţi mai apropiaţi de viaţa noastră obişnuită” .

A combate «cultura risipei», cum spune Papa Francisc, înseamnă a ocroti şi creaţia, mediul înconjurător. Îndemnurile Papilor la respectarea mediului sunt frecvente, dar se poate spune că există în rândul creştinilor o sensibilitate reală faţă de mediu?

Răspunde mons. Xuereb: „Mă tem că nu este suficientă. În această carte - «Pentru o ecologie a omului» - Papa Benedict foloseşte de 39 de ori cuvântul responsabilitate. Cartea poate sprijini efortul prin care umanitatea poate deveni tot mai responsabilă de acest mare dar pe care Domnul l-a încredinţat oamenilor nu ca unor stăpâni, ci ca unor îngrijitori. Cine consideră creaţia ca pe un dar pe care Dumnezeu l-a făcut umanităţii, înţelege vocaţia şi valoarea omului. Nu are sens să ocroteşti natura, plantele, dacă apoi dispreţuieşti omul. Respectarea omului, drept urmare, conduce la respectarea naturii”.