”Mărturisirea de credință în Isus Cristos nu se poate opri la cuvinte, dar cere să fie confirmată prin alegeri și gesturi concrete, printr-o viață impregnată de iubirea de Dumnezeu și de aproapele”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată în Piața San Pietro duminică, 16 septembrie 2018.
Credința în Isus Cristos trebuie să se arate nu numai prin cuvinte, ci mai ales prin fapte concrete de iubire față de Dumnezeu și de aproapele. La rugăciunea ”Îngerului Domnului”, recitată azi la ora 12.00 împreună cu mii de credincioși în Piața San Pietro, papa Francisc a făcut un scurt comentariu la Evanghelia duminicii după ritul roman sau latin (Mc 8,27-35), în care Isus îi întreabă pe apostoli: ”Voi cine spuneți că sunt eu?”. Pontiful a revenit aseară în Cetatea Vaticanului după vizita pastorală de o zi efectuată Sicilia la 25 de ani de la asasinarea Fericitului Iosif Puglisi, preot, martir. După rugăciunea ”Angelus”, papa a făcut celor prezenți un cadou ”mic dar prețios”: un crucifix care să-i ajute acasă la contemplație și rugăciune.
Vă oferim aici, în versiunea noastră de lucru, alocuțiunea papei Francisc de la ”Angelus” de duminică, 16 septembrie 2018.
«În pericopa evanghelică de astăzi (cf. Mc 8,27-35) revine întrebarea care traversează toată Evanghelia lui Marcu: cine este Isus? Dar de această dată Isus însuși este cel care o pune discipolilor, ajutându-i treptat să înfrunte întrebarea de fond cu privire la identitatea sa. Mai înainte de a-i interpela direct pe cei Doisprezece, Isus vrea să audă de la ei ce gândește lumea despre El – și știe bine că discipolii sunt foarte sensibili la popularitatea Învățătorului! De aceea, El întreabă: ”Cine spun oamenii că sunt eu?” (v. 27). Iese la iveală că Isus este considerat de popor un mare profet. Dar, în realitate, pe El nu-l interesează sondajele și vorbele lumii. El nu acceptă nici ca discipolii săi să răspundă la întrebările sale cu formule prefabricate, citând personaje celebre din Sfânta Scriptură, pentru că o credință care se reduce la formule este o credință cu vedere scurtă.
Domnul vrea ca discipolii săi de ieri și de astăzi să stabilească o relație personală cu El și în acest fel să-l primească în centrul vieții lor. De aceea, îi face să se pună cu toată sinceritatea față de ei înșiși și îi întreabă: ”Dar voi, cine spuneți că sunt eu?” (v. 29). Isus, astăzi, adresează această întrebare atât de directă și confidențială fiecăruia dintre noi: ”Tu cine spui că sunt eu? Voi cine spuneți că sunt eu?” Fiecare este chemat să răspundă în inima sa lăsându-se luminat de lumina pe care Tatăl ne-o dă ca să-l cunoaștem pe Fiul său Isus. Se poate întâmpla și nouă, ca lui Petru, să spunem cu avânt: ”Tu ești Cristosul”. Când Isus ne spune clar, însă, ceea ce le-a spus discipolilor, și anume că misiunea sa se împlinește nu pe calea largă a succesului, ci pe cărarea strâmtă a Slujitorului suferind, umilit, respins și răstignit, atunci se poate întâmpla și nouă, ca lui Petru, să protestăm și să ne răzvrătim pentru că aceasta este în contrastat cu așteptările noastre, cu așteptările mundane. În acele momente, merităm și noi dojana binefăcătoare a lui Isus: ”Mergi în urma mea, Satană, căci tu nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” (v. 33).
Frați și surori, mărturisirea de credință în Isus Cristos nu se poate opri la cuvinte, dar cere să fie confirmată prin alegeri și gesturi concrete, printr-o viață impregnată de iubirea de Dumnezeu, printr-o viață mare, o viață cu multă iubire față de aproapele. Isus ne spune că pentru a-L urma pe El și a fi discipolii săi este necesar să renunțăm la noi înșine (cf. v. 34), adică la pretențiile propriului orgoliu egoist, și să ne ducem crucea. Apoi, dă tuturor o regulă fundamentală. Care este această regulă? ”Cine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie o va salva” (v. 35). Deseori, din multe motive, în viață greșim calea, căutând fericirea numai în lucruri sau în persoanele pe care le tratăm ca lucruri. Dar fericirea o găsim numai când iubirea, cea adevărată, ne întâlnește, ne surprinde, ne schimbă. Iubirea schimbă totul! Iubirea poate să ne schimbe și pe noi, pe fiecare dintre noi. O dovedesc mărturiile sfinților.
Fecioara Maria, care și-a trăit credința urmându-L cu credincioșie pe Fiul ei Isus să ne ajute și pe noi să pășim pe calea sa, dăruindu-ne cu generozitate viața noastră pentru El și pentru frați».
După ce a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” și a salutat romanii și pelerinii prezenți duminică în Piața San Pietro, papa a făcut un anunț mai puțin așteptat:
«Astăzi, două zile după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, m-am gândit să vă fac cadou celor care sunteți aici în Piață un crucifix. Iată-l aici! Crucifixul este semnul iubirii lui Dumnezeu, care în Isus și-a dat viața pentru noi. Vă invit să primiți acest cadou și să-l duceți în casele voastre, în camera copiilor voștri sau a bunicilor, oriunde în casă, dar să se vadă. Nu este un obiect ornamental, ci un semn religios pentru contemplație și rugăciune. Uitându-ne la Isus răstignit, noi vedem mântuirea noastră. Nu se plătește nimic. Dacă cineva vă spune că trebuie să plătiți vă înșală. Nu, nimic! Acesta este cadoul papei. Mulțumesc surorilor, celor săraci și refugiaților care acum distribuie acest cadou, mic dar prețios! Ca de obicei, credința vine de la cei mici, de la cei smeriți».
Să adăugăm că inițiativa Sfântului Părinte a avut sprijinul Elemozinarului pontifical, card. Konrad Krajewski, ajutat de sute de voluntari de diferite condiții sociale și religioase. Au fost puse la dispoziția celor prezenți aproximativ patruzeci de mii de crucifixe.
Papa a amintit, de asemenea, că ieri a făcut o vizită pastorală în Sicilia la 25 de ani de la moartea Fericitului Iosif Puglisi, preot, martir. ”Exemplul și mărturia părintelui Iosif”, a spus pontiful, ”să continue să ne lumineze pe toți și să ne dea confirmarea că binele este mai tare decât răul, că iubirea este mai tare decât ura”.
Primiți la final binecuvântarea apostolică invocată duminică de papa Francisc la rugăciunea ”Angelus”, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
