Cu o nouă cateheză despre porunca a treia a lui Dumnezeu, cea privind ziua de odihnă, papa Francisc a continuat la audiența generală de miercuri seria reflecțiilor despre Decalog, Cele zece porunci ale lui Dumnezeu. Referindu-se la cele două versiuni ale Decalogului – din cartea Exodului și din cartea Deuteronomului (5,12-15), pontiful a remarcat că în aceasta din urmă ”apare o diferență prețioasă: în timp ce în Exod motivul odihnei este binecuvântarea creației, în Deuteronom, în schimb, aceasta comemorează sfârșitul sclaviei. În această zi, sclavul trebuie să se odihnească la fel ca stăpânul său, ca să celebreze memoria Paștelui de eliberare”.
Pontiful a subliniat că în decursul timpului s-au arătat diferite forme de sclavie, atât exterioară cât și interioară: constrângerile externe, asupririle, vieți sechestrate de violență și alte feluri de injustiție. Tot la fel, a continuat papa, există și închisorile interioare, cum ar fi de exemplu blocajele psihologice, limitele de caracter și altele. Poate exista odihnă în asemenea condiții?
Papa Francisc: «Există persoane care, chiar și în închisoare, trăiesc o mare libertate de suflet. Să ne gândim, de exemplu, la Sf. Maximilian Kolbe sau la cardinalul Van Thuan care au transformat asupririle întunecoase în locuri de lumină. După cum există persoane marcate de mari fragilități interioare dar care cunosc odihna milostivirii și știu să o transmită. (...) De aceea e atât de important să ne deschidem la milostivirea lui Dumnezeu, ca să nu fim sclavi față de noi înșine».
Adevărata libertate, prin urmare, este mai mult decât libertatea de alegere pentru că ”a putea face ceea ce se dorește nu este îndeajuns pentru a fi cu adevărat liberi și nici măcar fericiți. Adevărata libertate este mai mult decât atât”.
Papa Francisc: «Există, într-adevăr, o sclavie care înlănțuie mai mult decât o închisoare, mai mult decât o criză de panică, mai mult decât o impunere de orice fel: este sclavia propriului ego. Cei care ziua întreagă se uită în oglindă ca să-și vadă propriul ego, care are o statură mai înaltă decât propriul trup. Ego-ul poate să devină un călău care torturează omul oriunde ar fi și îi provoacă cea mai adâncă asuprire, cea care se numește păcat, care nu înseamnă o simplă încălcare a unui cod, ci falimentul existenței și condiția de sclavi».
De altfel, pasiunile umane sunt rodul unui ego care îi face pe oameni sclavi ai viciilor: îi tiranizează și îi chinuie. Egocentrismul, în cele din urmă, alimentează cele mai cunoscute vicii ale omului, astfel încât ”adevăratul sclav”, ”cel care nu cunoaște odihnă” este ”cel care nu este capabil de iubire”. Viciile, păcatele, egoismul ”ne îndepărtează de iubire și ne fac incapabili de iubire. Suntem sclavi față de noi înșine și nu putem iubi, pentru că iubirea este întotdeauna îndreptată spre ceilalți”.
Papa Francisc: «Porunca a treia, care ne invită să celebrăm în odihnă eliberarea, pentru noi creștinii este profeția Domnului Isus, care sfărâmă sclavia interioară a păcatului pentru a-l face pe om capabil de iubire. Iubirea adevărată este adevărata libertate: te desprinde de avere, reface relațiile, știe să-l primească și să-l pună în valoare pe aproapele, transformă în dar bucuros orice efort și ne face capabili de comuniune. Iubirea ne face liberi chiar și în închisoare, chiar dacă suntem slabi și limitați. Aceasta este libertatea pe care o primim de la Răscumpărătorul nostru, de la Domnul nostru Isus Cristos».
Ca de obicei, la finalul audienței papa a salutat grupurile de pelerini din diferite țări și a amintit că Biserica cinstește astăzi Preasfântul Nume al Mariei:
Papa Francisc: «Astăzi este comemorarea liturgică a Preasfântului Nume al Mariei. Noi toi, creștinii, suntem invitați să înțelegem în numele Mariei marele plan pe care Dumnezeu l-a avut pentru această făptură deosebită și, în același timp, răspunsul de iubire pe care, ca Mamă, l-a dat Fiului său Isus, colaborând fără încetare la lucrarea sa de mântuire».
A. Dancă
