”Isus ne-a dezvăluit secretul unei minuni pe care o putem repeta și noi, în special prin deschiderea noastră față de necesitățile fraților suferinzi și ale celor nevoiași de ajutor”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, duminică, 9 septembrie 2018, recitată împreună cu mii de romani și pelerini din Piața San Pietro. Pontiful a făcut un comentariu la Evanghelia duminicii despre vindecarea unui surdomut (Mc 7,31-37).
Isus ne-a dezvăluit secretul unui miracol pe care îl putem repeta și noi dacă ne deschidem la necesitățile fraților noștri suferinzi și dacă ne ferim de egoism și de închiderea inimii. La alocuțiunea de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 9 septembrie a.c., împreună cu mii de romani și pelerini în Piața San Pietro, papa Francisc a făcut un comentariu la Evanghelia duminicii în care Isus vindecă un surdomut (Mc 7, 31-37) și a menționat, la final, beatificarea, duminică, în catedrala Notre-Dame din Strasbourg, a călugăriței Alfonsa Maria Eppinger (1814 – 1867).
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru alocuțiunea Sfântului Părinte:
«Evanghelia acestei duminici (cf. Mc 7, 31-37) relatează episodul vindecării minunate a unui surdomut săvârșită de Isus. I-au adus un surdomut rugându-L să-și pună mâna peste el. Isus, în schimb, face asupra lui diverse gesturi: mai întâi, l-a condus la o parte, departe de mulțime. În această ocazie, ca și în altele, Isus acționează cu discreție. Nu vrea să impresioneze lumea, El nu este în căutare de popularitate și succes, dar dorește să facă numai binele persoanelor. Prin această atitudine, El ne învață că binele trebuie făcut fără zgomot și fără ostentație, fără a face să ”răsune trompeta”. Trebuie făcut în tăcere.
Când se află la o parte, Isus a pus degetele în urechile surdomutului și, cu salivă, i-a atins limba. Gestul acesta face trimitere la întrupare. Fiul lui Dumnezeu este un om care a intrat în realitatea umană: s-a făcut om și de aceea poate să înțeleagă starea apăsătoare a unui alt om și intervine cu un gest în care este implicată toată umanitate sa. În același timp, Isus vrea să de-a de înțeles că minunea are loc datorită uniunii sale cu Tatăl: de aceea, și-a ridicat privirea spre cer. Apoi a suspinat și a rostit cuvântul decisiv: ”Effatà”, care înseamnă ”Deschide-te!”. Și numaidecât omul a fost vindecat: i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba. Vindecarea a fost pentru el o ”deschidere” spre ceilalți și spre lume.
Această relatare a Evangheliei subliniază exigența unei îndoite vindecări. Mai întâi de toate, vindecarea de boală și de suferința fizică pentru a-i restitui sănătatea trupului, chiar dacă această finalitate nu poate fi atinsă complet în orizontul pământesc, în ciuda numeroaselor eforturi ale științei și medicinei. Dar este și a doua vindecare, poate mai grea, și este vindecarea de teamă, de teama noastră. Vindecarea de teama care ne face să-l marginalizăm pe cel bolnav, să-l marginalizăm pe cel suferind, cu dizabilități. Există multe feluri de marginalizare, inclusiv printr-o pseudo-compasiune sau prin îndepărtarea problemei. Rămânem surzi și muți în fața durerilor unei persoane afectate de boli, angoasă și dificultăți. De foarte multe ori cel bolnav și cel care suferă devin o problemă, în timp ce ar trebui să fie ocazie pentru a manifesta grija și solidaritatea unei societăți față de cei mai slabi.
Isus ne-a dezvăluit secretul unei minuni pe care o putem repeta și noi, devenind protagoniștii unui ”Effatà”, ai cuvântului ”Deschide-te!” prin care El i-a redat surdomutului cuvântul și auzul. Este vorba de a ne deschide la necesitățile fraților noștri suferinzi și nevoiași de ajutor, ferindu-ne de egoism și de închiderea inimii. Inima, adică nucleul profund al persoanei, este cea pe care Isus a venit să o ”deschidă”, să o elibereze, ca să ne facă capabili de a trăi pe deplin relația cu Dumnezeu și cu ceilalți. El s-a făcut om pentru ca omul, care lăuntric devenise surd și mut din cauza păcatului, să poată asculta vocea lui Dumnezeu, glasul Iubirii care vorbește inimii sale și astfel să învețe la rândul său limbajul iubirii, traducându-l în gesturi de generozitate și dăruire de sine.
Maria, Cea care s-a ”deschis” pe deplin la iubirea Domnului, să ne dobândească harul de a experimenta zi de zi, în credință, minunea cuvântului ”Effatà” ca să trăim în comuniune cu Dumnezeu și cu frații.»
După rugăciunea ”Angelus”, papa Francisc a menționat inițiativa pastorală a sanctuarului pontifical de la Loreto (Italia), care a lansat o ”propunere de spiritualitate pentru familii” sub genericul ”Casa Mariei, casa oricărei familii”. De asemenea, înainte de a saluta grupurile de pelerini, pontiful a amintit un important eveniment bisericesc: beatificarea, duminică, la Strasbourg, a călugăriței Alfonsa Maria Eppinger, fondatoare. ”Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru această femeie curajoasă și înțeleaptă care, prin suferință, tăcere și rugăciune, a dat mărturie pentru iubirea lui Dumnezeu în special față de cei bolnavi trupește și sufletește”.
Primiți la final binecuvântarea apostolică a Sf. Părinte, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
