de Raffaella Frullone
În Italia, unde Guido Barilla este constrâns să-şi ceară scuze pentru că a exprimat public modul în care preferă să gestioneze spoturile publicitare ale companiei sale, în ţara în care avocatul Giancarlo Cerrelli a fost atacat de Arcigay şi de către ordinul psihologilor, pentru că a îndrăznit să afirme că există legi şi jurisprudenţă “în baza cărora agresiunile şi adevăratele discriminări ale homosexualilor în Italia de astăzi sunt deja pedepsite”, în Republica în care ministrul Kyenge este în favoarea înlocuirii vechilor termeni “mamă” şi “tată”, cu cei mai democratici “părinte 1 şi 2”, ceva se întâmplă.
Nu este doar legea Scalfarotto, care după aprobarea Camerei îşi va continua itinerarul şi va ajunge în Senat, ci de jos se conturează o mişcare care trezeşte conştiinţa şi mobilizează masele, ducând oamenii în pieţe pentru a spune nu unui provediment prezentat ca şi “contra homofobiei”, dar artistic proiectat pentru a împiedica ca orice voce contrarie să se ridice împotriva dominantei ideologii de gen.
Într-adevăr ceva s-a întâmplat deja în această vară. Deşi cu un ecou redus în media, în 25 şi 26 iulie la Roma, câteva sute de persoane au participat la manifestarea organizată de “Bărbaţi, femei, copii”, o mişcare non-partizană şi apolitică, născută pentru a-i sensibiliza pe parlamentari şi a-i invita să revizuiască conţinutul unei legi care afectează în mod irevocabil libertatea de expresie şi la cea organizată de către “Manif pour tous Italia”, asociaţie inspirată din mişcarea cu acelaşi nume, care în Franţa a scos în stradă peste un milion de persoane, opunându-se cu mult curaj legii Taubira, lege care a legalizat căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex. Câteva zile mai târziu, pe 5 august, la Brescia şi la Bologna şi-au dat întâlnire “Santinelele” care, după modelul francez “Veilleurs Debout”, veghează în tăcere, paşnic, cu o carte în mână, pentru a protesta împotriva acelora care vor să-i priveze de libertatea de a se exprima. ”Santinelele” au ieşit în stradă şi în septembrie, din nou la Brescia şi apoi la Bergamo, semn că acele prime veghii silenţioase au creat breşe în conştiinţele latente.
Terminată vara şi depăşit cutremurul politic, dacă legea îşi continuă drumul său în tăcere spre Senat, în tăcere, dar cu la fel de multă determinare, se dezvăluie în faţa acelora care devin conştienţi marea înşelăciune, ori proiectul de lege care va fi prezentat ca şi “contra homofobiei”, nu este altceva decât o limitare innaceptabilă a dreptului de exprimare consfinţit de Constituţie.
Nou-născuta “Manif pour tous Italia” si-a dat întâlnire pentru acest weekend în mai multe oraşe din Italia: vineri 11 octombrie la Roma, ora 19.00 în faţa Pantheonului, simultan în Piaţa Municipio la Bolzano, în Piaţa XX septembrie la Bologna, la Pisa în Piaţa Cairoli şi la Bisceglie în Piaţa Vittorio Emanuele II. Pe 12 octombrie, la aceeaşi oră mobilizarea a atins și Veneţia, iar întâlnirea a avut loc în Campo Manin.
La Milano, sâmbătă 12 octombrie, începând cu orele 17.00, în Piaţa Cordusio s-au întâlnit “Santinelele” din Milano, împreună cu cele din Brescia şi Bergamo. Reţeaua inter-provincială s-a format în ultimele săptămâni, cu scopul de a nu ceda în faţa unei legi liberticide şi pentru a susţine familia, familia naturală, fondată pe unirea dintre un bărbat şi o femeie.
Se schimbă locurile, forma, creatorii de iniţiative, dar în acest sfârşit de săptămână în Italia s-a făcut auzită o singură voce. În respingerea absolută a oricărei atitudini de umilinţă, ridiculizare şi violenţă faţă de orice fiinţă umană, se cere să fie apărat atât dreptul fundamental al copiilor de a avea un tată şi o mamă, cât şi al tuturor cetăţenilor de a se exprima în vederea tutelării familiei.
Cine nu a putut fi prezent în acest week-end să nu-şi facă prea multe griji, pentru că manifestările şi protestele împotriva legii Scalfarotto sunt doar la început, cum a subliniat sâmbătă la Milano şi purtătorul de cuvânt al “Manif pour tous”, Tugdual Derville, intervenind în cadrul conferinţei organizate de Alianţa Catolică: “drumul este lung”. Şi chiar denivelat, am putea spune, dar experienţa franceză ne învaţă că a zice nu este încă posibil. Trebuie să fim curajoşi. Acelaşi Derville a spus: “Forţa mişcării franceze s-a bazat pe spontaneitate, pe curaj, pe unitatea diversităţilor, dacă am devenit aşa de mulţi şi continuăm să luptăm chiar dacă legea a trecut deja, o facem doar pentru că ştim că miza jocului este foarte mare, pentru că este în joc viitorul întregii umanităţi, şi pentru că, aşa cum a spus Benedict al XVI-lea, problema socială a devenit o chestiune antropologică.
A nu ieşi în stradă astăzi înseamnă a deveni un potenţial nelegiuit mâine, mai întâi pe plan mediatic şi apoi pe plan juridic, înseamnă că nu mai suntem liberi să le spunem persoanelor şi lucrurilor pe nume, riscăm să fim expulzaţi doar pentru că am spus “Finocchio”.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.lanuovabq.it
