Părintele Gentili (CEI): "Un fluviu de har va inunda străzile din Dublin"
De Giovanna Pasqualin Traversa
Lipseşte o lună până la a IX-a Întâlnire Mondială a Familiilor (#WMOF2018) programată de la 21 la 26 august 2018, la Dublin, cu tema "Evanghelia familiei: bucurie pentru lume". Vorbim despre asta cu părintele Paolo Gentili, director al Oficiului naţional pentru pastoraţia familiei de la CEI, care va participa la întâlnire în cadrul delegaţiei oficiale a Bisericii italiene.
Care este semnificaţia acestui eveniment?
Pentru a face să lumineze capacitatea familiei de a fi lumină a Evangheliei pentru bărbaţii şi femeile de astăzi. Există o mare nevoie de veştin bune şi în acest sens papa Francisc, în martie 2017, în invitaţia la întâlnire a afirmat: "Familia continuă să fie veste bună pentru lumea de astăzi? Eu sunt sigur că da!". Faptul că un bărbat şi o femeie decid să-şi promită iubire pentru totdeauna deschizându-se la viaţă, la păzirea şi educarea copiilor este realmente vestea bună de care are nevoie lumea. O ocazie pentru a privi la familie nu numai în aspectele sale critice care desigur că nu lipsesc, ci şi cu încredere în potenţialităţile şi bogăţiile sale, chiar fără a le idealiza.
De fapt, papa invită la concreteţe.
Da. La numărul 6 din Amoris laetitia cere să "avem picioarele pe pământ". Nu este vorba de a ne gândi la familii perfecte, ci la concreteţea unei bucurii amestecate cu trudele zilnice, cu costul tot mai mare al scutecelor, cu un loc de muncă adesea instabil sau care impune mari sacrificii soţilor, cu o situaţie economică nesigură. Totuşi o situaţie în care iubirea se renaşte în fiecare zi ca pâinea proaspătă, conform imaginii lui Francisc. Pâine ca simbol de împărtăşire, pâine care se ia din gură pentru copii, pâine proaspătă care este mai ales capacitatea de a se ierta şi de a reîncepe în fiecare zi să se iubească.
În aceste luni dumneavoastră aţi fost de vreo câteva ori la Dublin.
În iunie 2017 am participat cu oficiul meu la un mare congres pregătitor la care au luat parte delegaţii din 50 de ţări din Europa şi din toată lumea. O oportunitate pentru a trăi câteva zile împreună, pentru a tratat despre temele întâlnirii, pentru a vedea locurile în care se va desfăşura. Ne-am întors acolo în mai pentru a pune la punct câteva aspecte de organizare, îndeosebi primirea italienilor. Am identificat parohia "Saint Joseph" ca punct al lor de referinţă. În acea biserică, vineri 24 august la 17.30, cardinalul preşedinte al CEI, Gualtiero Bassetti, va prezida Euharistia după care va urma o seară de sărbătoare cu cină, muzică şi jocuri pentru copii oferită de familiile italienilor proprietari de restaurante, prezenţi acolo de multe generaţii dar cu o puternică legătură cu ţara noastră. La Dublin trăiesc şi lucrează circa 17.000 de conaţionali ai noştri. La Întâlnire va participa şi ambasadorul italian cu o reprezentare a acelei comunităţi. Semn al frumuseţii culturii noastre la întâlnirea cu alte popoare şi în disponibilitatea de a construi punţi aşa cum ne cere papa. Într-un moment în care se evidenţiază diviziuni şi închideri, familiile creştine prezente la Dublin din toată lumea vor fi semn al posibilităţii unei fraternităţi autentice între popoare.
Câţi italieni vor fi şi cum va fi compusă delegaţia oficială a Bisericii?
Din punct de vedere turistic suntem în cea mai ridicată perioadă şi costurile mari au descurajat multe persoane, în pofida ajutorului oferit de CEI care se îngrijesc de toţi copiii sub cei 14 ani. La 24 iulie am ajuns la 400 de participanţi, dar probabil că într-o lună va fi rush-ul final. Biserica italiană participă cu o delegaţie condusă de cardinalul Bassetti - care în dimineaţa zilei de vineri 24 august va prezenta o conferinţă despre "A însoţi, a discerne, a integra fragilitatea umană în Amoris laetitia" -, formată din mons. Pietro Maria Fragnelli, episcop de Trapani şi preşedinte al Comisiei episcopale pentru familie, tineri şi viaţă, din mine în calitatea de responsabil al Oficiului naţional CEI şi din cuplul precedent de colaboratori, Tommaso şi Giulia Cioncolini cu cele două fetiţe ale lor.
Cum s-au pregătit diecezele noastre?
Itinerarul pregătitor al comunităţilor ecleziale a fost ritmat de resursele şi catehezele oferite în aceste luni de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă în cadrul programului "Amoris". Însă parcursul pe care Biserica italiană îl trăieşte este legat şi cu harul de a fi putut participa în mod "special" la drumul Sinodului care a dus la Amoris laetitia. Faptul de a fi "găzduit" în ţara noastră pe părinţii sinodali a produs mari roade. Din partea noastră am încercat să comunicăm situaţia de trudă pe care o trăieşte Biserica din Irlanda, unde secularizarea şi scandalurile recente ale acoperirii abuzurilor au produs o mare abandonare, şi marea aşteptare pentru această întâlnire.
Ce climat se respiră în aceste zile în Biserica irlandeză?
De puternică aşteptare şi speranţă. Catolicii din Irlanda sunt bucuroşi să găzduiască întâlnirea şi pentru a da un semn atâtora care au abandonat Biserica, eventual temporar. Rădăcinile creştine rămân încă trainice şi speranţa este ca foarte mulţi irlandezi să participe la Festivalul Familiilor din seara de sâmbătă 25 şi la Liturghia de duminică 26 cu Sfântul Părinte.
Ce roade vă aşteptaţi de la această întâlnire?
Noi căi pastorale de vestire a sacramentului căsătoriei. Cuvântul cheie reieşit este însoţire. Familia nu poate sta singură şi însoţirea, mai ales a tinerilor soţi, ar putea ajuta la depăşirea multor crize. Pentru aceasta sensul întâlnirii este tocmai comuniunea că cărei semn este familia, dar al cărei sacramente adevărat este Biserica. O familie nu poate merge fără să se lege în comuniune cu alte familii. Există o pecete comunională în căsătorie: este decizia unui bărbat şi a unei femei de a deveni, chiar şi în diferenţa lor, un singur trup. Un izvor care favorizează şi comuniunea dintre popoare şi rase diferite. Dar mai mult decât a vorbi despre asta, aceste lucruri trebuie trăite şi relatate. Cred că în această săptămână vom vedea un fluviu de har care inundă străzile din Dublin. Prezenţa de familii care se deschid la viaţă şi încearcă să trăiască în lumina Evangheliei este un semnal de mare dinamism, al unei societăţi noi care se naşte din har.
(După agenţia SIR, 26 iulie 2018)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu