Dragă mamă,
Nu credeam că o să ajung să-ți trimit aceste gânduri ale mele - scrise în scrisoare de un înger, că știi că eu încă nu am învățat de tot să scriu -, dar vreau să-ți scriu aceste rânduri în primul rând pentru ca să te liniștesc.
Este adevărat că ne-am despărțit. Iar o despărțire doare. Mai ales atunci când o mamă își pierde copilul. Dar să știi că ne-am despărțit numai pentru o vreme. Eu am trecut pe malul celălalt. Am trecut înaintea voastră. Este adevărat, am trecut prea devreme. Am murit atât de fulgerător, încât nu am apucat să-mi dau seama. Știu că vă pare rău că am trecut dincolo atât de repede. Ați fi vrut să mai rămân, mamă, să mă bucur încă de îmbrățișările tale, să-mi mai cumperi haine și caiete de școală, să-mi mai vezi zburdălnicia și zâmbetul, să-mi mai faci de mâncare, să mă mai săruți seara la culcare, să mă mai joc încă cu prietenii mei, să mai stau cu voi, apoi, când voi fi fost mai mare, să veniți la nunta mea, să-mi fi făcut și eu o familie, să am soție, copii și o meserie. Dar nu a fost să fie așa. Milioane de oameni se nasc și milioane de oameni mor. Milioane de copii se nasc și milioane de copii mor. S-a întâmplat să mor și eu, să trec în lumea cealaltă. Știu că vă întrebați mereu de ce s-a întâmplat și de ce tocmai nouă. Dar ne-a zis sora călugăriță la ora de religie și acum știu și eu de aici că există moarte și mult rău în lume de la Cel Rău care este dușmanul lui Dumnezeu și al vieții. Dumnezeu a îngăduit ca eu să trec dincolo, din motive doar de El știute. Dar tot Dumnezeu are grijă de mine. Mie nu îmi mai este frică de moarte; de-acum voi trăi pentru veșnicie. Să știi că în lumea în care sunt eu acum e lumină. Ai încredere în Dumnezeu. Merită! Nu plânge pentru că m-ai pierdut, ci bucură-te că m-ai avut.
Să știți că eu m-am bucurat de viață, așa scurtă cum a fost ea. Am trăit cu voi şapte ani. Au fost şapte ani frumoşi. Mă bucur că v-am avut ca părinţi atât de buni cu mine şi că am avut fraţi aşa de dragi. Fiți buni unii cu alții în continuare. Mamă, vreau să-ți mai spun un lucru important și de care să ți-i seamă. Am aflat acum că atunci când moare un copil, părinții se învinovățesc pe ei înșiși sau unul pe altul că n-au avut grijă de el cum trebuie de s-a întâmplat să moară. Vă rog mult să nu vă învinovățiți. De obicei această învinovățire, împreună cu durerea ce o simțiți, riscă se se transforme într-o împietrire a inimii. Mamă, te rog să nu te împietrești la inimă, ci să fii în continuare o femeie bună, plină de dragoste față de tata și față de frații mei. Nu te îndepărta de tata din cauza durerii. Și tu, tată, la fel. Eu o să continui să vă iubesc. Iubiți-vă și voi și rămâneți o familie unită. Te mai rog, mamă, ca, odată cu trecerea timpului, să scapi de durerea care acum te încleștează. Este lucrul care te rog cel mai mult. Acum plângi o vreme, însă nu vreau să plângi prea mult de tot pentru mine, deoarece eu sunt într-o lume altfel decât cea din care am plecat. Să nu fi prea tristă; ai grijă să nu înnebuneşti de durere. Eu nu mai sufăr aici. Mie mi-e bine acum, dar mă doare de durerea ta și a celor dragi. Dacă până acum eram tot lângă tine, de-acum o să-ți lipsesc. Dar te rog să te obișnuiești așa. Îmi pare rău că nu te-am ascultat întotdeauna, dar știi tu, așa sunt copiii. Puneți-mi o poză acolo în casă, lângă voi, și să știți că eu vă rămân aproape. Ai grijă de tata, ai grijă de frații mei, ai grijă de sănătatea ta și de casă. Lucrează ca să nu le lipsească nimic celor dragi din familie și luptă în continuare. Tu, tată, nu te lăsa biruit și ai grijă de familia ta și a mea. Ai grijă de mama și de frații mei. Voi, frații mei, creșteți mari, fiți cuminți, învățați la școală și ascultați de mama și de tata.
O iert pe șoferița care m-a acostat și vă rog s-o iertați și voi chiar dacă v-a pricinuit multă durere și îi rog pe toți șoferii din lume să nu mai provoace asemenea dureri cum ți-a provocat ție întâmplarea cu mine.
Îi salut de aici pe colegii mei de la școală și pe doamna învățătoare. Îi rog să învețe, să fie cuminți și să asculte. Tuturor vă las un mesaj: nu știm cât de important este un lucru până nu-l pierdem. Avem oamenii lângă noi și nu știm întotdeauna să ne bucurăm de ei. Viața nu e atât de lungă pe cât pare. Prețuiți viața - că e cea mai mare valoare. Fiți buni între voi și cu ceilalți oameni. Părinților, iubiți-vă copiii iar voi, copiiilor, prețuiți-vă părinții. Treceți cu vederea peste imperfecțiunile celor de lângă voi și iertați-vă. Mergeți duminica la biserică și ziceți toți în familie rugăciunea de seara.
Mamă dragă, vreau să închei această scrisoare cu un mesaj de speranță. Ștergeți lacrimile și ascultă ce-ți spun: nu m-ai pierdut pentru totdeauna! Ne-am despărțit numai pentru o vreme! Și nici nu ne-am despărțit de tot. Într-un fel, suntem mereu împreună. Suntem o familie. Doar că voi sunteți acolo și eu sunt aici. Există o legătură între noi. E adevărat că nu ne vom mai revedea aici pe pământ, însă va veni o vreme când toți ne vom întâlni în cer, când Dumnezeu îmi va învia trupul - pe care tu l-ai născut - și-l va uni cu sufletul meu care este deja acum aici în cer, așa cum va proceda și cu voi și cu toți oamenii, și atunci vom fi din nou împreună pentru veșnicie. Dar până atunci vor trece mulți ani, așa că te rog să-ți găsești pacea în aceste gânduri și în grija pentru tata și frații mei. Ocupă-te de ei. Și să știi: rugăciunea și încrederea în Dumnezeu îți vor aduce pacea sufletească. Când ți-e mai greu, îndreaptă-ți gândul către Dumnezeu și lasă-te în mângâierea Lui. Iar pe mine lasă-mă în mâinile Lui. Eu sunt în preajma lui Dumnezeu și în compania îngerilor Lui. Gândul cel mai important din toată scrisoarea este acesta: nu ne-am despărțit pentru totdeauna! Ne vom revedea. Mamă, o să ne întâlnim! Îți promit! Te pup cu drag.
Al tău băiețel întotdeauna, Florin din Cer
(trimisă prin părintele Anton din Blaj)
