La 21 mai 1887 se năștea la Alba Iulia ALEXANDRU BORZA, preot român unit (greco-catolic), protopop onorar al Clujului, botanist, întemeietorul Grǎdinii Botanice din Cluj și al geobotanicii din România, membru (post-mortem) al Academiei Române.
Întemeietorul geo-botanicii în România, Alexandru Borza, un simplu preot-greco-catolic, a făcut cunoscută școala botanica românească în toată lumea. Școala din grădină, copii care învață, practic, fiecare floare și zarzavat, plantând, plivind și culegând, pare să fie un proiect de curând inițiat sau, de fapt, re-inițiat în România. Acum o sută de ani, în grădina botanică a Liceului Sfântul Vasile din Blaj, un tânăr profesor săpa și planta straturi alături de elevii săi. Numele lui: Alexandru Borza. Botanica o studiase la Budapesta, la Blaj făcuse seminarul. Era botanist și preot greco-catolic. După ce a reorganizat grădina botanică a liceului blăjean, prima de acest fel din Europa, el a fost cel care a înființat și a organizat Grădina Botanică din Cluj (1923) care acum îi poartă numele, pe timpul cât a fost profesor, decan și rector al universității clujene. În 1935, la propunerea şi insistenţa profesorului Alexandru Borza se înfiinţează Parcul Naţional Retezat, primul de acest fel din România. În 1938, conducea Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Române. 10 ani mai târziu, se ascundea de comuniști. Anii de fugă, 7 la număr, s-au încheiat de-abia când un savant sovietic, în vizită în România, a cerut să-l întâlnească pe marele botanist. Povestea dură a început pentru el în toamna anului 1947.
"Securitatea încă nu era foarte riguros organizată; un binevoitor, informat de ce se pregătea, a trimis-o pe soţia sa la doamna Borza, cu recomandarea ca profesorul să plece imediat din Cluj. Ceea ce a şi făcut, iar noaptea Securitatea a venit să îl ridice. Dar el era plecat „în excursie botanică, nu ştiu unde”, i s-a răspuns. A urmat perchiziţia „de rigoare”. „Excursia” a durat şapte ani. Alexandru Borza nu fusese demnitar (ministru), nu se emisese mandat de arestare împotriva sa; dar statura sa morală, poziţia net democrată, apartenenţa nedisimulată la Biserica Română Unită, îi deranja pe puternicii zilei. (...)
Şapte ani am herborizat cu pasiune tinerească şi am făcut studii asupra vegetaţiei, cu pricepere bătrânească ... Am ascultat cântecul privighetorilor şi mă încântam de seninătatea florilor, care nu ştiu ce este răutatea omenească ...”
Viorica Gâscă -
Extras din volumul omagial
"Academia Română și Blajul",
ed. Buna Vestire, Blaj, 2016
