Papa Francisc şi-a început vizita pastorală la Assisi cu ocazia celebrărilor prilejuite de cinstirea Sfântului Francisc, patronul Italiei. Elicopterul cu care a călătorit Pontiful a aterizat pe terenul de sport al Institutului Serafico, din Assisi, la 7.30, cu un sfert de oră mai devreme faţă de cum prevedea programul acestei vizite foarte intense, ţesută din numeroase întâlniri.
La sosire, Sfântul Părinte a fost aşteptat de preşedintele Senatului italian, Piero Grasso şi de preşedintele Regiunii Umbria, Catiuscia Marini.
Episcopul Romei a dedicat prima etapă a vizitei întâlnirii cu copii bolnavi sau cu diferite deficienţe, îngrijiţi şi trataţi la Institutul Serafico. Este greu de descris emoţionanta îmbrăţişare dintre Pontiful care a ales numele Sărăcuţului din Assisi şi acei micuţi care convieţuiesc cu suferinţa.
„Facem parte din rănile lui Isus”, a spus Papa răspunzând salutului preşedintelui Institutului Serafico, Francesca Maolo, lăsând la o parte textul scris şi vorbind liber.
„Aceste răni au nevoie să fie ascultate, să fie recunoscute”, a continuat Sfântul Părinte făcând trimitere la imaginea din Evanghelie, în care Isus merge alături de cei doi discipoli trişti, care îşi redobândesc seninătatea doar când îl recunosc pe Domnul.
„Isus este aici, ascuns în aceşti tineri, în aceşti copii, în aceste persoane. Pe altar adorăm Trupul lui Isus, dar în ei găsim rănile Domnului”, a spus Sfântul Părinte explicând că Isus este prezent în Euharistie şi în rănile celor care suferă şi că vocea suferinţei, vocea rănilor trebuie ascultată nu doar prin prezentarea faptelor în ziare, ca ştiri care durează două, trei zile până când locul le este luat de alte ştiri, vocea suferinţei trebuind să fie constant ascultată de cei care-şi spun creştini.
„Creştinul îl adoră pe Isus; creştinul îl caută pe Isus; creştinul poate recunoaşte rănile lui Isus. Iar noi azi avem cu toţii necesitatea de a spune: Aceste răni trebuie să fie ascultate!” Insistând asupra necesităţii ca un creştin care îl adoră şi în caută pe Isus să fie capabil să recunoască rănile Domnului în semeni, ascultând vocea suferinţei, Papa a pus în lumină un alt aspect dătător de speranţă, şi anume prezenţa lui Isus în Euharistie.
Înainte de plecarea de la Institut, Papa Francisc a adresat un salut spunând: „Vă mulţumesc mult. Rugaţi-vă pentru toţi copiii, tinerii şi persoanele de aici şi pentru toţi cei care lucrează pentru ei. Domnul să vă binecuvânteze! Însă, rugaţi-vă şi pentru mine! Întotdeauna să vă rugaţi pentru, nu împotrivă! Înţeleşi?! Domnul să vă binecuvânteze”.
A doua etapă a vizitei Papei la Assisi a fost Biserica Sfântul Damian, locul în care Sfântul Francisc – rugându-se în faţa crucifixului a auzit vocea lui Isus cel răstignit cerându-i „să-i repare casa”, momentul marcându-l profund pe Sfântul Francisc. Tot în acest sfânt lăcaş, Sărăcuţul din Assisi a compus în ultimii ani ai vieţii rugăciunea Cântecul Creaturilor.
După momentul de reculegere şi rugăciune din Biserica Sfântul Damian, Papa a mers la sediul arhiepiscopiei din Assisi, intrând în aşa numita „Cameră a despuierii”, ce păstrează memoria gestului tânărului Francisc care s-a dezbrăcat de hainele lumeşti sub ochii nedumeriţi ai tatălui său, Pietro di Bernardone şi ai arhiepiscopului din acea vreme. În acest loc, puternic impregnat de memoria renunţării la spiritul lumesc, Sfântului Părinte a vorbit unui grup de persoane nevoiaşe aflate în grija asociaţiei Caritas, le-a vorbit tot liber, fără să se folosească de discursul pregătit în prealabil, spunând că aflarea sa în locul în care Sfântul Francisc a renunţat la bunurile lumeşti „este o bună ocazie pentru a îndemna Biserica la despuiere” dar – a adăugat Pontiful - „Biserica suntem noi toţi: Toţi! De la primul (până la ultimul) botezat! Toţi suntem Biserica şi trebuie să mergem pe urmele lui Isus care s-a despuiat pe sine, devenind slujitorul slujitorilor, acceptând să fie umilit până într-acolo încât să fie răstignit pe Cruce”.
„Şi dacă noi vrem să fim creştini, nu există o altă cale” decât cea a despuierii, a spus Papa Francisc fără drept de apel, într-un loc care stă de secole mărturie pentru justeţea acestei afirmaţii. Dar de ce anume trebuie să se despoaie Biserica?
Papa Francisc: „Trebuie să se despoaie de un pericol foarte grav care ameninţă orice persoană din Biserică, pe toate: pericolul mondenităţii. Creştinul nu poate convieţui cu spiritul lumesc, cu mondenitatea care ne conduce la vanitate, aroganţă, orgoliu, la idolatrie. (Mondenitatea) nu este Dumnezeu ci un idol, iar idolatria este păcatul cel mai mare!”
În locul în care Sfântul Francisc s-a dezbrăcat de bunurile lumeşti, Papa Francisc s-a rugat în această zi de jane, de lacrimi pentru imigranţii morţi în mare, în apropierea costelor insulei Lampedusa, spunând: „Să-i cerem azi Domnului harul de a ne dezbrăca de mondenitate, ce este lepra, cancerul societăţii”.
Sursa:o.radiovaticana.va
