Gheorghe Claudiu Suciu, doctor în științe chimice și academician, s-a născut la Blaj, în 6 mai 1905, părinţii săi fiind preotul greco-catolic Vasile Suciu şi Maria. Acesta a fost fratele mai mare al episcopului Ioan Suciu, mort în faimă de martir în închisoarea comunistă de la Sighet.
Gheorghe Claudiu Suciu își pune bazele pregătirii la școlile din Blaj, Beiuș și Sibiu, dar mai ales la Liceul “Sfântul Vasile cel Mare” din Mica Romă.
Studiile universitare le-a făcut la Universitatea din Roma avându-i ca dascăli pe Enrico Fermi și Nicola Paravanno și la Facultatea de chimie a Universității din Cluj cu marii chimiști Gheorghe Spacu, O.Rădulescu și A. Ostrogovich. Se specializează în domeniul ingineriei prelucrării țițeiului la Linden (New Jersey, S.U.A.) și la Standard Oil Development Company (1929-1931). În 1932 devine doctor în științe chimice. A urcat treptele ierarhiei universitare la București și Ploiești, a fost un remarcabil cercetăor științific în domeniile industriei petrochimice și petroliere. Descoperirile sale, cuptoarele tubulare pentru industria petrolieră, chimică și petrochimică, au fost brevetate în India, Franța, Italia, Marea Britanie. A contribuit la proiectarea rafinăriilor de la Grupurile Industriale Petrochimice de la Ploiești și Borzești.
A devenit membru corespondent (1963) și apoi titular (1990) al Academiei Române, a fost membru în Consiliul permanent al Congreselor mondiale de petrol (Londra, 1971-1974). A fost distins cu Premiul de Stat (1964).
S-a stins din viață, la București, pe 12 decembrie 1990.
