Fosta disidentă a regimului comunist Doina Cornea, de confesiune greco-catolică, în vârstă de 89 de ani, a murit în noaptea de joi spre vineri în locuinţa sa din Cluj-Napoca.
Disidenta anticomunistă Doina Cornea a fost, începând cu 1982, anul în care a trimis prima scrisoare la Europa Liberă, una dintre cele mai curajoase voci care au criticat regimul Ceauşescu, fără a ţine cont de presiunile şi ameninţările la care a fost supusă, atât ea, cât şi familia ei.
De curaj a dat dovadă şi în 21 decembrie 1989, când ştiind că este supravegheată atât de Miliţie, cât şi de Securitate, a ieşit în stradă la Cluj-Napoca, alături de protestatari, riscând să fie împuşcată de gloanţele militarilor care deschiseseră focul în centrul oraşului cu doar câteva ore mai devreme.
„Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca şi cu „Europa Liberă”, poţi să dai înapoi în astfel de situaţii? Nu se poate! Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus. I-am mai domolit puţin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub puştile soldaţilor care se aflau acolo unde era mai demult sediul partidului. Erau taburi şi soldaţi pe taburi cu puşti. Atunci am început să strigăm: „Armata a cu noi!”, povestea Doina Cornea.
Istoricul Cornel Jurju a trecut în revistă, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ cele mai relevante episoade din viaţa Doinei Cornea. Istoricul consideră că, spre deosebire de disidenţii români care doreau reformarea sistemului comunist, Doina Cornea a fost un caz unic: ea cerea eliminarea comunismului, nu transformarea lui într-un comunism cu faţă umană.
Doina Cornea a rămas în conştiinţa românească drept un simbol al disidenţei anticomuniste din perioada regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu. A difuzat nenumărate texte şi proteste prin radio „Europa Liberă”, făcând astfel cunoscută opiniei publice internaţionale adevărata situaţie internă.
Activitatea de după 1990
După Revoluţie a fost inclusă în Frontul Salvării Naţionale (FSN) de către Iliescu. Doina Cornea şi-a dat seama foarte repede că Ion Iliescu şi FSN nu vor să reformeze cu adevărat sistemul politic şi economia României în sensul unei democraţii de tip occidental, ci că mai degrabă vor să rămână în zona de influenţă sovietică şi să promoveze reforme cu caracter limitat inspirate de „Perestroika“ lui Gorbaciov. Ce i-a atras foarte mult atenţia la cele trei şedinţe ale FSN la care a participat la sfârşitul lui decembrie 1989 - începutul lui ianuarie 1990, a fost că acestea se desfăşurau după următorul tipar: Ion Iliescu, care era preşedintele FSN, era chemat la telefon lipsea o perioadă destul de mare de timp, câteva zeci de minute, după care se întorcea la reuniune şi le transmitea celor de acolo că a vorbit cu Mihail Gorbaciov, care le dă următoarele sfaturi şi îndrumări destinate conducerii României din acea perioadă. Observând toate aceste lucruri, Doina Cornea şi-a dat seama cu cine are de-a face, care e orientarea şi care sunt intenţiile reale ale lui Ion Iliescu şi ale FSN-ului şi în jurul datei de 20 ianuarie a părăsit FSN-ul, potrivit istoricului Cornel Jurju.
Doina Cornea a revenit într-o situaţie similară cu cea de dinainte de decembrie '89 în care corespondenţa era urmărită de către regimul FSN-ist sau cel puţin ea aşa bănuieşte. Primea telefoane de ameninţare, scrisori de ameninţare. Câţiva ani după '90 ea a fost ţinută într-un regim de teroare de către noul regim. Activitatea ei a devenit, în consecinţă, una de opoziţie şi de critică făţişă şi intransigentă la adresa lui Ion Iliescu şi a FSN-ului. Acest mesaj ea l-a promovat atât în interiorul României, în zona mass-mediei în care a putut accesa, dar şi în deosebit de extinsa activitate internaţională pe care a susţinut-o la începutul anilor '90, perioadă în care a fost invitată la mai multe manifestări civice, reuniuni politice în Franţa, Belgia, Germania, Norvegia şi SUA. De fiecare dată, a avut posibilitatea de a-şi comunica opiniile critice la adresa lui Ion Iliescu şi a regimului din România. Aceste presiuni s-au diminuat după 1994 şi mai ales după 1997 , când în sfârşit s-a produs alternanţa la putere în România.
Doina Cornea fiind o monarhistă convinsă, credea că revenirea României la forma de guvernământ a monarhiei Constituţionale şi revenirea pe tronul României a Regelui Mihai va consolida parcursul democratic al României şi integrarea în structurile euro-atlantice.
A fost o perioadă în care ea a avut întâlniri foarte importante – a fost primit de preşedintele Franţei, Francois Mitterrand, de regele Belgiei, de Margaret Thatcher, a participat la mai multe reuniuni ale Consiliului Europei, Doina Cornea fiind reprezentantul cel mai important al societăţii civile româneşti. Eu spun că pentru primii doi ani după 1990, Doina Cornea a avut întâlniri cu personalităţi politice de prim nivel ale Europei mai numeroase şi mai importante decât Ion Iliescu, care a trebuit să îndure o situaţie de evidentă marginalizare mai ales după mineriadele de după 1990 şi apoi de după 1991.
Biografie Doina Cornea
S-a născut la Braşov în 30 mai 1929. Părinţii (Iacob şi Maria) aparţineau nivelului mediu al societăţii transilvane interbelice, fiind de confesiune greco-catolică. În 1948 a devenit studentă în Cluj, la Facultatea de Litere, secţia franceză-italiană.
A absolvit facultatea în 1952, devenind (în acelaşi an) profesoară de franceză la o şcoală din oraşul Zalău. Aici s-a căsătorit cu avocatul Cornel Leontin Iuhas cu care a avut doi copii: Ariadna (n. 1954) şi Leontin Horaţiu (1956)
Cu sprijinul profesorului Henri Jacquier în anul 1959 a devenit asistent la Catedra de Franceză a Universităţii din Cluj. Pentru că a refuzat să intre în U.T.M. şi mai târziu în P.C.R. cariera universitară i-a fost blocată la gradul de asistent până la pensionarea abuzivă din anul 1983.
A devenit oficial opozant al regimului comunist în august 1982. Atunci postul Radio Europa Liberă îi publica primul text critic la adresa realităţilor din România comunistă şi care era intitulat Scrisoare către cei ce n-au încetat să gândească. Până în decembrie 1989, Radio Europa Liberă şi alte importante ziare occidentale aveau să publice/difuzeze în jur de 30 de texte ale Doinei Cornea în care era criticat regimul comunist şi Nicolae Ceauşescu.
Împreună cu fiul său a participat la revoluţia din Cluj cu începere din 21 decembrie 1989. În 22 decembrie, fără a fi consultată, a fost inclusă în Consiliul Frontului Salvării Naţionale. După demisia din F.S.N. şi până după jumătatea anilor 90, activitatea internă şi internaţională a Doinei Cornea a avut ca principal obiectiv democratizarea reală a României, prin realizarea alternanţei la putere. În plan intern a devenit membru fondator al G.D.S. şi al Alianţei Civice.
