Scrisoarea de iubire pentru tine, scrisă cu sânge
de Antonio Socci
În cadrul unei audienţe generale, din Piaţa Sfântul Petru, o persoană din mulţime a strigat către Sfântul Părinte: “Papa Francisc, eşti unic!” Sfântul Părinte i-a răspuns: “Şi tu, şi tu eşti unic. Nu există doi la fel ca tine.” Cu această glumă simplă a exprimat un mare adevăr, care caracterizează creştinismul. Pentru lume unicul reprezintă doar un număr, înlocuibil cu mulţi alţii, iar ideologiile moderne consideră ca şi protagonişti ai istoriei subiecţi colectivi (rasă, clasă, naţiune, umanitate) sau entităţi abstracte, cum ar fi piaţa, capitalul, partidul sau statul.
Revoluţie
Odată cu creştinismul are loc ceva revoluţionar: unicul Dumnezeu care coboară pe pământ, priveşte cu îndurare fiecare persoană în parte, în special pe cei săraci şi bolnavi. Îndurarea Fiului lui Dumnezeu îmbrăţişează, vindecă, iartă, chiar şi îngenunchează în faţa ei şi îi spală picioarele, ajungând să moară pentru ea, pentru acea unică persoană (nesemnificativ pentru lume).
Într-adevăr o revoluţie, o inversare completă a ordinii stabilite de milenii, întotdeauna bazată pe sacrificii umane, în multe forme (pornind de la sclavie, fundamentul economiei antice).
Friedrich Nietzsche, cel mai acerb adversar modern al Nazarineanului a scris: “Individul a fost ţinut de creştinism într-un loc de mare importanţă, într-un loc atât de absolut, încât nu mai putea fi sacrificat, dar specia nu există decât prin sacrificii umane...Adevărata filantropie doreşte sacrificiul pentru binele speciei – este dură, plină de autodepăşire, pentru că este nevoie de sacrificiu uman. Dar acest creştinism vrea să se asigure că nimeni nu va fi sacrificat”.
Noi nici măcar nu ne dăm seama. Dar, creştinismul a intrat în lume, proclamând sfârşitul tuturor sacrificiilor umane, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Edictul de eliberare este scris pe însuşi trupul Său.
Acest lucru a fost explicat de către filozoful René Girard: “Isus este cu adevărat ‘Mielul lui Dumnezeu’ (ţapul ispăşitor), care se oferă jertfă pentru ca toţi să fie eliberaţi din robia păcatului şi nici o fiinţă umană să nu mai fie sacrificată pentru zeii minciunii şi ai morţii”.
Dar, Isus nu se oferă la acea moarte cumplită pentru o umanitate abstractă, ci pentru fiecare persoană în parte, pentru mine care am scris acest articol, pentru tine care îl citeşti. Doctrina catolică susţine faptul că, în ochii lui Dumnezeu, mântuirea unui singur om valorează mai mult decât întreaga creaţie. Iar mistica, ne-a făcut să descoperim că, într-un mod misterios, în acele ore de agonie prin care a trecut, Isus s-a gândit la fiecare dintre noi: la feţele noastre, nume cu nume, unul câte unul.
Giulgiul ne oferă imaginea fizică perfectă a cumplitelor torturi la care Isus a fost supus, enumerate şi în Evanghelie. Să le vedem:
Scrisoarea de sânge
Numeroasele umflături de pe faţă reprezintă semnele pumnilor suportaţi de Isus (împreună cu scuipările şi cu insultele), atunci când a fost arestat. Nasul spart, ochii umflaţi şi sprâncenele rănite (evidente pe Giulgiu), sunt, de asemenea, urmele bătăii suferite de către Isus în timpul interogatoriului din Sinedriu (Ioan 18, 22-23).
Apoi, cele 120 de lovituri de bici, care i-au devastat întreg corpul, smulgându-i carnea din peste trei sute de puncte (o pedeapsă deloc obişnuită pentru cei ce urmau a fi răstigniţi). Greutatea lemnului crucii, transportată de Isus pe drumul spre Golgota, i-a provocat suferinţe nespuse la oasele umerilor. Capul îl avea străpuns de aproximativ 50 de spini lungi (coroana batjocoritoare a soldaţilor romani), un lucru nesuportabil omeneşte.
Giulgiul prezintă, de asemenea, răni la faţă şi la genunchi cauzate de căderile de pe drumul Calvarului (având braţele legate de lemnul crucii, nu-şi putea proteja faţa). În cele din urmă, se pot observa rănile provocate de cuie, în momentul răstignirii.
Fixând aceste cumplite suferinţe, trebuie să ne amintim că în acel moment, Isus se gândea la mine şi la tine, suporta totul pentru mine şi pentru tine, în locul meu şi în locul tău.
Descoperiri recente
În aceste zile, o echipă de cercetători din provincia Veneto (Italia), lucrând pe Giulgiu, au descoperit alte detalii impresionante.
Cercetătorii Matteo Bevilacqua, director al Departamentului de Fiziopatologie Respiratorie al spitalului din Padova şi Raffaele De Caro, director al Institutului de Anatomie al Universităţii din Padova, au colaborat cu Giulio Fanti, profesor al Departamentului de Inginerie Industrială al Ateneului din Padova, care în trecut a publicat câteva studii pe Giulgiu, atestându-i vechimea.
Aceşti specialişti au încercat să reproducă ceea ce i-a fost aplicat omului de pe Giulgiu. Cercetarea a durat doi ani de muncă.
Au ajuns la concluzia că, foarte probabil, mâinile să-i fi fost străpunse de cuie de două ori, deoarece a fost imposibilă o fixare pe găurile deja existente în cruce. Pentru picioare situaţia se schimbă, explică Bevilacqua: “Piciorul drept a fost fixat cu ajutorul a două piroane: un piron i-a fost aplicat la jumătatea piciorului pentru a-l fixa pe partea verticală a crucii, iar celălalt pentru a uni călcâiul piciorului stâng cu glezna piciorului drept”.
Atrocităţi, care se adaugă deja la cele cunoscute, prezentate de Evanghelii. În plus, au afirmat specialiştii, răstignirea în cazul lui Isus “a fost deosebit de brutală”, deoarece “a fost făcută unei persoane paralizate care a pierdut o mare cantitate de sânge şi a fost temeinic biciuită”.
Dar de ce omul de pe Giulgiu a fost parţial “paralizat”?
Aceşti specialişti explică faptul că traversa crucii, cu o greutate de aproximativ 50 de kilograme, în una dintre căzături i-ar fi provocat o leziune gravă la gât şi în conseciţă o paralizie la braţul drept.
Din acest motiv, soldaţii romani l-au constrâns pe Simon din Cirene să ducă crucea, pe care Isus nu o mai putea susţine. Cercetătorii din Padova, care adaugă că omul de pe Giulgiu avea, de asemenea, şi un umăr dislocat, explică şi cauzele cardiace de deces.
Mărturia învierii
Rezultă 3 date referitoare la Giulgiu care poartă urmele învierii:
Prima: medicii legişti care au lucrat în trecut pe acel material al Giulgiului au constatat că acesta cu siguranţă a învelit cadavrul unui om care a murit prin răstignire.
A doua: oamenii de ştiinţă americani de la STURP (Shroud of Turin Research Project), care au analizat Giulgiul cu instrumente foarte sofisticate, au ajuns la concluzia că trupul mort nu a rămas învelit în pânză mai mult de 40 de ore, deoarece nu există nici o urmă de putrefacţie.
A treia: Ei au constatat faptul că conturul petelor de sânge demonstrează faptul că nu a existat nici o mişcare între corp şi pânza în care a fost învelit. Acest lucru relevă faptul că trupul nu s-a deplasat, nici nu a fost deplasat, ci a ieşit prin pânză. Din corp, a fost emanată în mod misterios o energie necunoscută, care a imprimat acea imagine (încă nu există nici o explicaţie ştiinţifică).
Arnaud-Aaron Upinski a constatat că “Giulgiul poartă mărturia unui fapt metafizic”. De fapt, aceasta este Învierea lui Isus, care a învins răul şi moartea pentru fiecare dintre noi, dăruindu-ne nemurirea.
Traducere: Liviu Ursu