Toate oficiile liturgice din Săptămâna Mare conțin momentele principale ale istoriei mântuirii noastre. Fiecare zi din această săptămână este dedicată unei persoane sau unui episod al mântuirii noastre. Sunt zile de doliu și de tristețe.
Primele trei zile ale acestei săptămâni au fiecare o temă bine definită, dar în centru stă marea temă: nunta lui Dumnezeu cu oamenii. În celebrările acestor zile se găsesc două tropare semnificative: „Iată Mirele vine în miezul nopții” și Exapostilarul „Cămara Ta, Mântuitorule”.
În troparul Mirelui găsim o invitație la priveghere. Acesta ar fi un motiv pentru care timpul din Săptămâna Mare se schimbă, noaptea devenind zi și ziua noapte, pentru ca toti credincioșii să poată veghea. În vremea Apostolilor, Biserica priveghea toată noaptea în rugăciune, așteptând venirea Domnului (Apoc. 20,17) pentru celebrarea Nunții eterne.
Sfinții Părinți ai Bisericii susțin că venirea Mirelui reprezintă și un moment de judecată, în care Mirele evaluează iubirea miresei, constituită de fiecare suflet creștin.
Sfânta și Marea Luni
Potrivit Sinaxarului, în această zi se face pomenirea fericitului Iosif și a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului. Acest Iosif nu este nimeni altul decât cel din Egipt. El reprezintă figura lui Isus. Este amintit în această zi, deoarece și el a fost vândut de frații săi, dar a fost salvat și glorificat de Dumnezeu. Iosif însă se poate asemăna și lui Adam, înainte de păcat, care stătea fără haine și nu se rușina, deoarece era îmbrăcat cu mărirea și prietenia Domnului. Astfel, Iosif se află între primul Adam, dezgolit de mărire, și noul Adam, îmbrăcat cu mărire și incoruptibilitate. Apoi, asemenea lui Isus care salvează poporul credincios prin jertfa Sa, adică prin Pâinea divină, tot astfel și Iosif își salvează poporul de moartea cauzată de foame.
Smochinul blestemat este semnul refuzului și al blestemului care l-au lovit pe Israel. Domnul vine să caute fructe deoarece îi este foame. Această foame este interpretată ca o foame pentru mântuirea tuturor. Pe de altă parte, blestemul smochinului este văzut ca un blestem a acelora care nu aduc roade în viața lor.
Textul Evanghelic pentru această zi este de la Matei 21, 18-43. Acesta conține trei episoade: smochinul, tatăl cu doi fii și stăpânul viei. Citind Evanghelia, putem observa că smochinul nu are fructe, ci doar frunze. Din punct de vedere spiritual, îl poate reprezenta și pe credinciosul preocupat întru totul de lucrurile pământești și pe Domnul care are foame de mântuire, de mântuirea noastră.
Sfânta și Marea Marți
În această zi se face pomenirea celor zece fecioare din Evanghelie. Pe lângă priveghere este prezentă și tema neglijenței care are ca efect imediat separarea de Domnul, sau mai bine zis izolarea. Omul rămâne singur, fără creatorul său. Sfinții Părinți văd acest fapt ca și o luptă, în care omul este pus să aleagă între Dumnezeu și nimic, între Dumnezeu și demon. Neglijența este văzută ca și o alegere impusă de diavol, care conduce la ruină, așa cum s-a întâmplat și cu Adam și Eva.
Liturgia dorește să ne facă să vedem, într-un mod spiritual, că uleiul pentru candele trebuie achiziționat aici pe pământ, nu după.
Textul Evangheliei pentru această zi este de la Matei 22,15-46; 23, 1-39. Totodată, unii Părinți ai Bisericii văd în candelele goale absența darurilor Spiritului Sfânt. Flacăra lor s-a stins datorită lipsei de credință. Somnul fecioarelor poate fi văzut ca și o moarte, iar cele cinci fecioare înțelepte sunt acelea care la judecata finală aud primele vocea Domnului și se ridică.
Liviu Ursu
Sursa: Ionuț Ursuleac, tesi ad licentiam „L'ufficiatura bizantina nella Grande Settimana”, Roma, 2015.
