Discursul Excelenței Sale, Mons. Miguel Maury Buendía
Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova,
pentru lansarea oficială de timbre cu ocazia Centenarului Marii Uniri
Bucureşti, 20 martie 2018
Preasfinţiile Voastre,
Excelenţele Voastre,
Doamnelor şi domnilor,
Simt o mare bucurie să particip la această lansare oficială de timbre cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Ca reprezentant al Sfântului Părinte Papa Francisc aș dori să salut cu multă căldură inițiativa Romfilatelia pentru evenimentul de astăzi.
Doi dintre făuritorii de țară pe care îi cinstim astăzi erau români ortodocși – Ionel Brătianu, un prim-ministru muntean, și Miron Cristea, un transilvănean care avea să devină, la şapte ani după Marea Unire, întâiul Patriarh al Bisericii ortodoxe române. Ceilalți doi erau români uniți cu Roma, greco-catolici – Iuliu Maniu și Iuliu Hossu, care avea să fie numit Cardinal „in pectore” de către Papa Paul al şaselea, încă din vremea comunismului.
Vă felicit pentru a fi cuprins între cele patru figuri istorice ale anului o mie nouă sute optsprezece pe episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, făuritor principal al Marii Uniri. Figură emblematică a generației sacrificate nu numai pe altarul Domnului, dar și pe cel al patriei, episcopul Hossu este un exemplu de dăruire și reconciliere.
Faptul că cei doi „Iuliu” – Maniu și Hossu – erau greco-catolici, nu era, iată, nicidecum un pericol, ci o răspundere comună pentru destinele țării și ale credincioșilor români. Deci patriotismul veritabil nu este apanajul unei confesiuni, al unui partid și nici măcar al unei majorități, ci este slujirea lui Dumnezeu, a Patriei și a semenilor în binele comun.
Dintre cei patru reprezentanți ai Unirii, pe care îi comemorăm astăzi, doar Iuliu Maniu și Iuliu Hossu, au suferit iadul temniţei comuniste. Devenit simbol al rezistenței contra tăvălugului sovietic, Iuliu Maniu s-a stins la Sighet, ucis ca un făcător de rele. „Sacrificiile noastre” – spunea el înainte de arestare – „vor demonstra lumii că poporul român nu a acceptat de bunăvoie sclavia. Aceasta va fi temeiul renașterii în demnitate a libertății poporului nostru”.
Din dragoste pentru Cristos și pentru țara a cărei întregire o vestise la întâi decembrie o mie nouă sute optsprezece, la Alba Iulia, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a refuzat orice demnități oferite de comuniști în schimbul trădării credinței sale. „Credința noastră e viața noastră”, a fost răspunsul episcopului Hossu.
Doamnelor şi domnilor,
Centenarul este așadar o celebrare a demnității libertății interioare.
Orice popor trăiește prin alegerile personalităților sale care strălucesc prin măsura adevărului și a moralității. Dintre toți oamenii, drumeții și navigatorii cunosc cel mai bine valoarea busolei și importanța locului tare, pe care poți să te sprijini. Mai mult decât semenii lor, cei care experimentează zi de zi drumul și călătoria știu ce se întâmplă atunci când ceața te împresoară. Când totul în jur pare să se prăbușească, rămân neschimbate doar punctele cardinale care îți orientează calea. Este salvator, de asemenea, locul tare – stânca – pe care să poți pune piciorul fără teama că te afunzi.
Acum un secol, la o mie nouă sute optsprezece, Iuliu Maniu și Ionel Brătianu, dar și episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea au fost asemenea călătorilor și navigatorilor care știu destinația, dar și pe ce anume pot să pășească. Alături de regele Ferdinand și de regina Maria, au înțeles România ca un loc stabil, un pământ tare al civilizației occidentale aici, la îngemănarea Occidentului cu Orientul. Pe când la Răsărit se ridica spectrul comunismului – despre care amintea Sfânta Fecioară Maria la Fatima -, cei doi oameni de stat români au făurit instituții moderne, democratice, o economie liberă, au garantat libertatea religiei, libertatea de conștiință și a cuvântului.
„Numai un regim de adevărată democraţie ne poate întări ţara şi înălţa neamul”, spunea Iuliu Maniu în fața Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, la întâi Decembrie o mie nouă sute optsprezece. El vedea neamul său românesc, „sentinela trează şi conștientă a civilizației”.
Cum să nu amintim atunci cu recunoștință, Centenarul Unirii și scena de la Alba-Iulia, când episcopul greco-catolic Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu confratele episcop ortodox Miron Cristea, zicând mulțimii: „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”
Cu șaptezeci de ani mai înainte, în mai o mie nouă sute patruzeci şi opt, la Blaj, lângă Catedrală și pe Câmpia Libertății, episcopul greco-catolic Ioan Lemeni și cel ortodox Andrei Șaguna se prezentaseră în faţa românilor la braț, ca frați.
Doamnelor și domnilor,
Exemplul episcopului Iuliu Hossu, dar și al celor trei iluștri reprezentanți ai generației de sacrificiu de la Marea Unire, ne spune că oțelul României moderne a fost forjat din jertfa marilor caractere. Astfel a reușit țara dumneavoastră să supraviețuiască celor două regimuri totalitare care au desfigurat omenirea secolului douăzeci.
Avem, astfel, speranța prezentului, bucuria împăcării și, bineînțeles putem privi viitorul. Avem ocazia extraordinară să facem din acest an o celebrare a reînnoirii devotamentului față de regăsirea spirituală a țării, dar și bucuria reconcilierii între confesiunile istorice creștine, între Bisericile ortodoxă și greco-catolică.
Este un moment epocal pentru a redescoperi un nou elan sufletului românesc. Pentru a recunoaște în sfârșit și a face rodnică misiunea pe care sfântul Papă Ioan Paul al doilea în vizita de la București, din o mie nouă sute nouăzeci şi nouă, o atribuia României, ca fiind „puntea” dintre cele două lumi ale Europei.
Vă mulţumim!
Credit foto: romfilatelia.ro
